Când intervievez oameni, principalul lucru pe care îl caut la întrebările pe care le pun este dacă pun întrebări *pentru a-și construi un model mental al companiei/echipei* sau dacă doar pun întrebări semi-aleatorii (cel mai rău este să nu pună întrebări deloc, desigur). Acestea arată foarte diferit.

În varianta bună, întrebările se repetă logic, ai impresia că cineva îți testează presupunerile, de multe ori este clarificant pentru tine să răspunzi Versiunea leneșă este doar generică — "cum e cultura" etc.