Marte își sângerează atmosfera în vid — încet, necruțător — în timp ce vântul solar necruțător zgârie un scut magnetic fragil și fantomatic care abia se agață de Planeta Roșie. Spre deosebire de magnetosfera robustă și autohtonă a Pământului, Marte nu are niciuna. În schimb, se bazează pe o magnetosferă indusă fragilă, creată din interacțiunea dintre atmosfera superioară a planetei și furtuna de particule încărcate a Soarelui. Această bulă eterică este tot ce stă între Marte și atmosfera totală, datorită deceniilor de priviri vigilente din partea Mars Express a ESA (prin instrumentul ASPERA-3) și a orbiterului MAVEN al NASA, oamenii de știință au descoperit o întorsătură dramatică: când liniile câmpului magnetic ale vântului solar se aliniază strâns cu fluxul de protoni care vine (o configurație cu unghi conic mic), această magnetosferă indusă nu doar slăbește — ci degenerează. Șocul de la prova de pe marginea zilei dispare. Au rămas doar șocuri slabe de flanc. Bula protectoare se prăbușește, lăsând atmosfera superioară brutal expusă. Ionii atmosferici sunt smulși mai eficient, accelerând lunga și lenta spirală a morții planetei dintr-o lume odinioară mai caldă, mai umedă și potențial locuibilă, către deșertul înghețat, subțire ca briciul, pe care îl cunoaștem astăzi. O piesă nouă uimitoare în puzzle-ul despre cum Marte și-a pierdut oceanele și șansele sale de viață așa cum le înțelegem noi. Lucrare de cercetare Qi Zhang et al., "Magnetosfera indusă a lui Marte se poate degenera", Nature (2024) doi:10.1038/s41586-024-07959-z Universul este sălbatic—chiar și șoaptele sale magnetice pot trăda o planetă.