Spectrele Telescopului Spațial James Webb ale galaxiilor formate la mai puțin de un miliard de ani după Big Bang dezvăluie abundențe neașteptat de mari ale elementelor grele precum oxigen, carbon și azot. Aceste elemente sunt produse în interiorul stelelor și răspândite prin explozii de supernove, ceea ce înseamnă că generații stelare intense trebuie să fi trăit și murit deja foarte devreme în istoria cosmică. Acest lucru contestă modelele de lungă durată care preziceau îmbogățirea chimică lentă și graduală. În schimb, datele lui Webb sugerează că galaxiile timpurii au experimentat formarea rapidă și eficientă a stelelor și reciclarea materialului. Unele sisteme prezintă metalici comparabile cu galaxii mult mai târzii, deși existau într-un univers aflat încă la început. Rezultatul remodelează cronologiile evoluției galaxiilor, formării stelelor și apariției chimiei complexe. De asemenea, influențează modul în care astronomii interpretează primele elemente de construcție planetare, deoarece elementele grele sunt esențiale pentru lumile stâncoase. Descoperirile lui Webb arată că universul a devenit sofisticat chimic mult mai devreme decât se presupunea anterior, accelerând drumul către structuri cosmice complexe. Sursă NASA, Telescopul Spațial James Webb, Astronomia Naturii,

:NGC 454 — catalogat și ca AM0112-554 și ESO 151-36 — este un dans cosmic captivant între două galaxii prinse într-o îmbrățișare gravitațională lentă, la aproximativ 160–165 milioane de ani-lumină distanță, în constelația sudică Phoenix. Această pereche fascinantă a fost observată pentru prima dată de legendarul astronom John Herschel pe 5 octombrie 1834. Duo-ul este format din: PGC 4461 (NGC 454E): o galaxie roșie/lenticulară, destul de netedă, aproape fără trăsături, pe partea stângă. PGC 4468 (NGC 454W): o galaxie albastră neregulată, bogată în gaze, pe partea dreaptă, strălucind cu semnele clare ale formării active a stelelor. Ambele galaxii au nuclee centrale strălucitoare, dar au în general o luminozitate scăzută la suprafață. Deoarece cele două pot fi încă clar distinse ca entități separate, fuziunea lor este încă la început. Totuși, gravitația acționează deja — distorsiunile mareelor le întind și deformează formele, în timp ce între ele se formează poduri de gaz. Contrastul dintre cele două este izbitor. PGC 4468 strălucește cu noduri albastre strălucitoare — regiuni de naștere intensă și recentă a stelelor, alimentate de rezervele sale abundente de gaze. Observațiile Telescopului Spațial Hubble dezvăluie trei aglomerații albastre deosebit de vii chiar la sud de această galaxie, probabil pline de stele foarte tinere, fierbinți și masive, care fac aproape sigur parte din PGC 4468. O întorsătură fascinantă, PGC 4461 arată aproape că nu prezintă semne de formare stelară în curs — în ciuda dovezilor că o cantitate substanțială de gaz a fost deja extrasă din companionul său bogat în gaze în această galaxie mai liniștită. În schimb, spectrul său dezvăluie că este o galaxie Seyfert 2, ceea ce înseamnă că găzduiește un nucleu galactic activ alimentat de o gaură neagră supermasivă care se hrănește liniștit în nucleul său. Între timp, spectrul lui PGC 4468 strigă galaxii care formează stele. Această interacțiune dinamică — o galaxie care canibalizează în liniște gazul în timp ce rămâne relativ liniștită, cealaltă aprinzând artificii de stele noi — face din NGC 454 un exemplu de manual despre cum interacțiunile galaxiilor pot declanșa diferențe extrem de diferite Această imagine optică compozită uimitoare a fost capturată de Telescopul Spațial Hubble folosind filtre broadband centrate la 435 nm (banda B, albastru), 555 nm (banda V, verde) și 814 nm (banda I, roșu). Galaxia aproape fără trăsături, roșiatică, din stânga este PGC 4461, în timp ce PGC 4468, mai albastră și mai tulburată, domină partea dreaptă. Credit imagine: NASA, ESA, echipa patrimoniului Hubble (STScI/AURA)-ESA/Hubble Collaboration și A. Evans (University of Virginia, Charlottesville/NRAO/Stony Brook University).

Imagini uimitoare cu aurora boreală după o furtună geomagnetică, surprinse de pe ISS de cosmonautul Sergei Kud-Sverchkov.