- Am ajuns să cred că a face ceva cu adevărat distractiv e o altă direcție pentru vibe coding. În ultima săptămână, am petrecut cel puțin 2 ore pe zi construind un joc de cărți în stil roguelike (ca Balatro) bazat pe Hwatu/Gostop (cărți derivate din Japonia, dar un joc de cărți unic care a evoluat independent în Coreea). - O lecție timpurie: alegerea unui motor de joc pentru dezvoltatori indie nu este atât de critică pe cât mă așteptam. Am ales Godot pentru că este open source și relativ simplu. De fapt, am descoperit asta prin discuții cu AI. - Dezvoltarea de jocuri cere mult mai mult decât mecanicile de bază. Complexitatea reală constă în designul nivelurilor, fluxurile UX, onboarding, coerența asset-urilor, feedback-ul vizual și detalii adesea neglijate precum ecranele de start, ecranele de final și meniurile de setări. - Designul nivelurilor aici înseamnă progresul prin variație între runde, nu doar definirea regulilor pentru o singură sesiune. aceasta rămâne partea cea mai dificilă și necesită iterație continuă. - pe partea de inginerie, blocajul neașteptat a fost menținerea consistenței activelor vizuale. Inițial m-am bazat pe muncă manuală repetitivă în interfețele GUI, dar în cele din urmă am construit un pipeline Python cu injecție structurată de imagini de referință, generare secvențiată și rafinare iterativă a prompturilor. mult mai eficiente decât fluxurile de lucru cu interfețe web și optime pentru producerea de seturi de schiță. - Totuși, activele generate de AI necesită rafinare manuală. Automatizarea completă nu este încă viabilă. - Vibecoding este bun