Imaginează-ți asta: stai pe o lume extraterestră unde cerul strălucește cu doi sori—unul de un portocaliu auriu strălucitor, celălalt un pitic posomorât, roșu. Aruncă umbre ciudate, încrucișate, peste peisaj și pun în scenă apusuri duble uluitoare în fiecare zi, pictând orizontul în straturi de foc și sânge. Aceasta nu este o fantezie hollywoodiană din Tatooine în Star Wars. Este realitatea uluitoare a Kepler-16b, prima planetă confirmată care orbitează două stele simultan, blocată într-un vals circumbinar elegant. Detectat în 2011 de Telescopul Spațial Kepler al NASA, acest gigant gazos de dimensiunea lui Saturn (aproximativ 0,75 ori raza lui Jupiter și aproximativ o treime masa sa) plutește la aproximativ 245 de ani-lumină distanță în constelația Cygnus. Durează 229 de zile pentru a-și înconjura perechea binară — aproximativ aceeași distanță pe care Venus o păstrează față de Soare. Între timp, cele două stele părinte—o stea de tip K asemănătoare Soarelui și o pitică roșie mai mică, mai rece—se învârt strâns una în jurul celeilalte la fiecare 41 de zile, planeta urmând o traiectorie stabilă în jurul ambelor. Kepler a surprins-o folosind metoda tranzitului: pe măsură ce Kepler-16b alunecă în fața stelelor din perspectiva noastră, creează scăderi complicate și caracteristice în lumină — uneori eclipsând doar o stea, alteori înghițind ambele. Aceste modele complexe și inconfundabile nu s-ar putea întâmpla niciodată în jurul unei singure stele. Datele de precizie nu doar că au dovedit că planeta există, dar au oferit astronomilor detalii neobișnuit de clare despre dimensiunea, orbita și natura exactă a celor două sori gemeni. Înainte de această descoperire, oamenii de știință se îndoiau serios dacă planetele ar putea măcar să se formeze, cu atât mai puțin să supraviețuiască, în lupta gravitațională a unui sistem binar. Atracțiile concurente de la două stele erau așteptate să sfâșie discuri protoplanetare, împrăștiind material înainte ca lumile să poată lua formă. Apoi a venit Kepler-16b—un gigant gazos complet format, care prospera calm în mijlocul haosului. A demolat acele îndoieli peste noapte, demonstrând că discurile care formează planete pot rezista, se așeza și forma lumi durabile chiar și în cele mai dinamice cartiere stelare. Dintr-o dată, perspectiva noastră cosmică a explodat. Obișnuiam să credem că majoritatea planetelor înconjoară stelele solitare ca Soarele nostru, dar sistemele binare domină galaxia. Planetele circumbinare — odinioară considerate rarități exotice — ar putea fi de fapt comune. Poreclit "adevăratul Tatooine", Kepler-16b a declanșat o revoluție, declanșând vânătoarea care de atunci a dezvăluit peste o duzină de lumi similare. Deși este o lume gazoasă înghețată (temperaturile de suprafață scad la aproximativ -100°C / -150°F, mult în afara oricărei zone locuibile), fără un sol solid sub norii săi groși, Kepler-16b rămâne o bornă de neuitat: dovada vie că natura creează planete în medii pe care odată le credeam imposibile (Aceste impresii artistice surprind cerul dublu soare hipnotizant al Kepler-16b—deși rețineți că unele versiuni artistice variază ca stil și acuratețe.)