AMM-urile au impulsionat momentul de expunere al DeFi în 2020. Dar patru ani mai târziu, economia începe să se prăbușească: LP-urile au performanțe sub performanța deținerii, fondurile sunt superficiale, iar stimulentele pentru comisioane nu mai maschează pierderile structurale.

Problema nu este comportamentul utilizatorului. Este mecanismul. AMM-urile obligă LP-urile să vândă active care se apreciază și să cumpere active care se depreciează. Asta înseamnă că LP-urile absorb riscul direcțional prin design.

Pe piețele în tendințe, acest lucru transformă volatilitatea în pierdere. Pierderea temporară crește, chiar și atunci când fondurile generează comisioane mari. În timpul volatilității ridicate, comisioanele abia zgârie suprafața.

De aceea, creatorii profesioniști de piață rareori mai fac LP în pool-uri volatile. Retailul umple golurile, fără să realizeze că subvenționează traderii și roboții de arbitraj.

Ammalgam îndepărtează DeFi de acest model tradițional. Lichiditatea nu este forțată într-o structură 50/50. Expunerea la preț nu este amestecată cu riscul de execuție. LP-urile nu mai acționează ca contrapărți automate la orice tendință.

Următoarea fază a DeFi va fi definită de arhitecturi care reduc pierderile structurale, nu le maschează prin stimulente. Ammalgama este poziționată exact pentru această tranziție.