Faptele răstoarnă opinia alegătorilor despre economia lui Trump și împiedică dezinformarea media | Craig Bannister, Newsbusters Când alegătorii sunt lăsați să vadă faptele pe care media de stânga și tradițională le neagă, perspectivele lor economice se luminează semnificativ, arată rezultatele unui nou studiu McLaughlin & Associates. Într-un discurs televizat la nivel național către națiune săptămâna trecută (miercuri, 17 decembrie), președintele Donald Trump a descris modurile în care economia SUA s-a îmbunătățit sub administrația sa. Ca răspuns, mass-media de stânga l-a atacat pe Trump în încercarea de a-și păcăli telespectatorii să creadă că economia se înrăutățește. Chiar și în timpul discursului său, mass-media a luat măsuri pentru a împiedica telespectatorii să vadă faptele prezentate de președintele Trump, așa cum au remarcat miercuri partenerii John și Jim McLaughlin într-o analiză a rezultatelor celui mai recent studiu al lor: "În timpul discursului președintelui, mai multe rețele liberale, anti-Trump, au ales să cenzureze sau să ascundă graficele vizuale ale Casei Albe — grafice care documentau clar îmbunătățiri ale creșterii salariilor față de inflație, prețuri la benzină, producție și rambursări de taxe. "Aceasta nu a fost o decizie editorială subtilă; a fost un act deliberat de suprimare a informațiilor." "Este ilustrativ exact de ce schimbarea opiniei publice rămâne dificilă chiar și atunci când faptele sunt de partea președintelui," scriu ei, oferind exemple despre cât de distructiv de influentă poate fi părtinirea media. Graficele au documentat creșteri de preț pentru diverse produse în timpul administrației Biden, comparativ cu scăderile costurilor lor de când Trump a intrat la Casa Albă, și au arătat cum salariile "reale" (ajustate la inflație) au scăzut în timpul mandatului predecesorului său și au crescut în timpul mandatului lui Trump (vezi grafica de mai jos). În sondajul lor național, realizat între 15-19 decembrie, 56% dintre alegătorii din SUA chestionați au spus că cred că economia se înrăutățește, în timp ce doar 37% percep că aceasta se îmbunătățește Dar, "faptele schimbă opinii", raportează ei: "Când alegătorii primesc informații factuale — că economia crește, inflația scade, salariile cresc mai repede decât prețurile, cheltuielile consumatorilor cresc, șomajul este scăzut, ratele dobânzilor sunt reduse, investițiile de afaceri cresc și taxele federale sunt reduse — opinia publică se schimbă dramatic." De fapt, odată ce alegătorii au fost informați despre fapte, cifrele s-au inversat. Procentul celor care au spus că economia se îmbunătățește a crescut cu 25 de puncte, de la 37% la 62%, în timp ce pesimismul a scăzut brusc de la 56% la 33%. Chiar și o majoritate de 56% dintre telespectatori care se bazează pe mass-media de stânga pentru știri au fost de acord că economia se îmbunătățește, după ce au analizat faptele. "Acest lucru explică de ce instituțiile media tradiționale au ales să cenzureze graficele președintelui", spun sondajele. De asemenea, "Majoritatea alegătorilor nu văd încă 'One Big Beautiful Bill' (OBBBA) al președintelui Trump ca pe o reducere de taxe", notează ei, raportând că aproximativ aceeași proporție de telespectatori (patru din zece) cred că este o lege de cheltuieli, precum și consideră că reduce taxele. Percepția greșită cauzată de mass-media în rândul alegătorilor slăbește sprijinul pentru noua lege fiscală, deși, după cum explică IRS, aceasta: - Reducerea ratelor de impozitare a veniturilor individuale. - A crescut deducerea standard. - Reduceri de taxe prelungite, programate să expire la sfârșitul anului. - Eliminarea impozitului pe bacșișuri și plata orelor suplimentare. - A făcut dobânda la creditele auto deductibilă. - A crescut deducerea pentru seniori. "Concluzia este inevitabilă, spun sondajele: "Când alegătorii primesc informații corecte, atitudinile se schimbă rapid și decisiv." Pentru a depăși părtinirea mass-media, scriu ei, Trump și colegii săi republicani trebuie să găsească modalități de a ocoli filtrele ostile ale mass-mediei – cum ar fi utilizarea rețelelor sociale și organizarea de mitinguri – și să contracareze constant știrile false cu fapte documentate. Graficele din discursul președintelui Trump către națiune sunt prezentate mai jos, urmate de un videoclip al discursului său complet. Citiți aici analiza completă realizată de John și Jim McLaughlin. Citește mai mult:

Unii bărbați pot minimaliza riscurile schimbărilor climatice pentru a evita să pară feminini | Eric W Dolan, PsyPost Cercetări noi oferă dovezi că bărbații preocupați de menținerea unei imagini tradiționale masculine pot fi mai puțin predispuși să-și exprime îngrijorarea față de schimbările climatice. Constatările sugerează că recunoașterea problemelor de mediu este legată psihologic de trăsături precum căldura și compasiunea. Aceste trăsături sunt asociate stereotipic cu feminitatea în multe culturi. Prin urmare, bărbații care simt presiunea de a-și dovedi masculinitatea pot evita atitudinile ecologiste pentru a-și proteja identitatea de gen. Studiul a fost publicat în Journal of Environmental Psychology. Consensul științific indică faptul că schimbările climatice au loc și prezintă riscuri semnificative pentru stabilitatea globală. În ciuda acestor dovezi, opinia publică rămâne divizată. Sondajele dezvăluie constant o diferență de gen în ceea ce privește atitudinile față de mediu. Bărbații exprimă de obicei mai puțină îngrijorare față de schimbările climatice decât femeile. Michael P. Haselhuhn, cercetător la Universitatea din California, Riverside, a încercat să înțeleagă factorii psihologici care stau la baza acestei disparități. Haselhuhn a realizat această cercetare pentru a investiga de ce există diferențe de gen în ceea ce privește viziunile climatice. Studiile anterioare s-au concentrat adesea pe ideologia politică sau lipsa cunoștințelor științifice ca explicații principale. Haselhuhn a propus că motivația de a respecta normele de gen joacă un rol semnificativ, dar trecut cu vederea. Și-a bazat ipoteza pe teoria bărbăției precare. Teoria bărbăției precare susține că bărbăția este privită social ca un statut greu de câștigat și ușor de pierdut. Spre deosebire de feminitate, care este adesea tratată ca o inevitabilitate biologică, bărbătiunea trebuie dovedită prin fapte. Acest cadru psihologic sugerează că bărbații experimentează anxietate legată de neîndeplinirea standardelor sociale de masculinitate. Trebuie să-și întărească constant statutul și să evite comportamentele care par feminine. Socializarea se așteaptă adesea ca femeile să fie comunitare, grijulii și calde. În contrast, bărbații sunt adesea așteptați să fie agenți, duri și emoțional rezervați. Haselhuhn a teoretizat că, deoarece îngrijirea mediului implică grijă comunitară, aceasta semnalează căldură. Bărbații care sunt îngrijorați de statutul lor social ar putea percepe acest semnal ca pe o amenințare. Ei pot respinge știința climei nu pentru că înțeleg greșit datele, ci pentru că doresc să evite să pară "moale". Cercetătorul a început cu un test preliminar pentru a stabili dacă preocuparea de mediu este într-adevăr considerată o trăsătură feminină. A recrutat 450 de participanți din Statele Unite printr-o platformă online. Acești participanți au citit un scurt scenariu despre un student universitar pe nume Adam. Adam a fost descris ca un student la licență la Economie care îi plăcea să alerge. În condiția de control, Adam a fost descris ca fiind activ în problemele generale ale elevilor. În condiția experimentală, Adam a fost descris ca fiind preocupat de schimbările climatice și activ într-un grup "Save the Planet". După ce au citit scenariul, participanții l-au evaluat pe Adam după diverse trăsături de personalitate. Haselhuhn a analizat în mod special evaluările pentru căldură, grijă și compasiune. Rezultatele au arătat că, atunci când Adam era descris ca fiind îngrijorat de schimbările climatice, era perceput ca fiind semnificativ mai cald decât atunci când era interesat de problemele generale ale studenților. Participanții au văzut versiunea ecologistă a lui Adam ca având trăsături de caracter mai tradițional feminine. Acest test inițial a confirmat că exprimarea preocupărilor legate de mediu poate modifica modul în care prezentarea de gen a unui bărbat este percepută de ceilalți. După acest pretest, Haselhuhn a analizat datele din Sondajul Social European pentru a testa ipoteza la scară largă. Acest sondaj a inclus răspunsuri de la 40.156 de persoane din mai multe națiuni europene. Sondajul a oferit un eșantion divers care a permis cercetătorului să caute tipare largi în populația generală. Sondajul le-a cerut participanților să evalueze cât de important este "a fi bărbat" pentru conceptul lor de sine dacă ar fi bărbați. Le-a cerut femeilor același lucru în privința "a fi femeie". De asemenea, a măsurat trei atitudini specifice față de climă. Acestea au inclus credința în cauzalitatea umană, sentimentele de responsabilitate personală și îngrijorarea generală legată de schimbările climatice. Haselhuhn a găsit o relație negativă între preocupările legate de masculinitate și implicarea climatică. Bărbații care acordau o mare importanță faptului că sunt bărbat erau mai puțin predispuși să creadă că schimbările climatice sunt cauzate de activitatea umană. De asemenea, au raportat că simt mai puțină responsabilitate personală pentru reducerea schimbărilor climatice. Mai mult, acești bărbați și-au exprimat un nivel mai scăzut de îngrijorare față de această problemă. Un tipar similar a apărut și pentru femei în ceea ce privește importanța de a fi femeie. Totuși, analizele statistice au confirmat că efectul preocupărilor legate de rolurile de gen asupra atitudinilor climatice a fost semnificativ mai puternic în rândul bărbaților. Acest lucru se aliniază cu teoria conform căreia presiunea de a-ți menține statutul de gen este mai acută pentru bărbați din cauza naturii precare a masculinității. Pentru a valida aceste constatări cu instrumente psihologice mai precise, Haselhuhn a realizat un al doilea studiu cu 401 adulți din Statele Unite. Măsura folosită în sondajul european a fost o singură întrebare, care ar fi putut duce lipsă de nuanță. În acest al doilea studiu, bărbații au completat scala de stres a rolului de gen masculin. Această scară evaluează câtă anxietate simt bărbații în situațiile care provoacă masculinitatea tradițională. Elementele includ situații precum pierderea într-o competiție sportivă sau admiterea fricii. Femeile au completat o scară paralelă privind stresul de gen feminin. Această scară include elemente despre încercarea de a excela la muncă în timp ce ești un părinte bun. Atitudinile climatice au fost măsurate folosind o scară standard care evaluează convingerea că schimbările climatice sunt reale și îngrijorarea față de impactul acestora. Rezultatele celui de-al doilea studiu au replicat rezultatele sondajului la scară largă. Bărbații care au obținut scoruri mai mari la stresul masculin și-au exprimat o îngrijorare semnificativ mai mică față de schimbările climatice. Această relație a rămas valabilă indiferent de orientarea politică a participanților. Haselhuhn nu a găsit nicio relație între stresul față de rolurile de gen și atitudinile climatice în rândul femeilor din acest eșantion. Acest lucru sugerează că presiunea de a respecta normele de gen descurajează în mod specific bărbații să se implice în problemele de mediu. Un al treilea studiu a fost realizat pentru a identifica mecanismul de bază. Haselhuhn a recrutat 482 de bărbați din Statele Unite pentru acest ultim experiment. El a încercat să confirme că teama de a părea "cald" sau feminin a fost factorul specific care a determinat efectul. Participanții au completat aceleași măsuri ale scalei de stres masculin și a atitudinii climatice folosite în studiul anterior. De asemenea, au finalizat o sarcină în care au clasificat diverse trăsături de personalitate. Participanții au evaluat dacă trăsături precum "cald", "tolerant" și "sincer" erau așteptate să fie mai caracteristice bărbaților sau femeilor. Acest lucru a permis cercetătorului să vadă cât de puternic asocia fiecare participant căldura cu feminitatea. Haselhuhn a constatat că bărbații cu preocupări ridicate legate de masculinitate sunt, în general, mai puțin preocupați de schimbările climatice. Totuși, acest efect depindea de credințele lor despre căldură. Relația negativă dintre preocupările legate de masculinitate și atitudinile față de climă a fost cea mai puternică în rândul bărbaților care priveau căldura ca pe o caracteristică distinct feminină. Pentru bărbații care nu asociau puternic căldura cu femeile, presiunea de a fi masculini nu prezicea puternic opiniile lor despre schimbările climatice. Acest lucru oferă dovezi că evitarea stereotipurilor feminine este un motiv cheie pentru care bărbații nesiguri se distanțează de ecologism. Par să-și reglementeze atitudinile pentru a evita semnalizarea trăsăturilor pe care societatea le atribuie femeilor. Aceste constatări au implicații asupra modului în care este structurată comunicarea privind schimbările climatice. Dacă ecologismul este perceput ca un act de grijă și compasiune, poate continua să îndepărteze bărbații anxioși în legătură cu statutul lor de gen. Haselhuhn observă că dimensiunile efectului din studiu au fost mici, dar constante. Aceasta înseamnă că, deși preocupările legate de gen nu sunt singurul factor care determină negarea climatică, ele sunt un contributor măsurabil. Studiul are unele limitări. S-a bazat pe atitudini auto-raportate, mai degrabă decât pe comportamente observabile. Este posibil ca presiunea de a se conforma normelor masculine să fie și mai mare în spațiile publice unde bărbații sunt supravegheați de colegi. Bărbații ar putea fi dispuși să-și exprime îngrijorarea într-un sondaj anonim, dar să respingă aceste opinii într-un grup pentru a-și menține statutul. Cercetările viitoare ar putea examina dacă reformularea acțiunii de mediu afectează aceste atitudini. Descrierea acțiunii climatice în termeni de protecție, curaj sau datorie ar putea face problema mai acceptabilă pentru bărbații cu preocupări ridicate legate de masculinitate. În plus, lucrările viitoare ar putea investiga dacă afirmarea masculinității unui bărbat în alte moduri reduce nevoia sa de a respinge preocupările legate de mediu. Datele actuale indică faptul că, pentru mulți bărbați, dorința de a fi văzuți ca un "om adevărat" intră în conflict cu dorința de a salva planeta. Citește mai mult:

Partidul care a făcut viața mai scumpă merită credit pentru că a observat | J T Young, Blaze Media Democrații au provocat criza accesibilității prin politicile lor "progresiste" și acum pretind că sunt șocați de ea. După ce au identificat o problemă pe care au creat-o, democrații dau acum vina pe republicani pe "accesibilitate". Este o demonstrație izbitoare de îndrăzneală — chiar definiția tupelui. De mai bine de un an, democrații s-au chinuit să găsească un mesaj care să rezoneze pentru că reciclează mesajele pierzătoare. Au atacat agresiv aplicarea legii de imigrație — luând cu asalt facilitățile ICE, atacând ofițeri ICE și apărând imigranți violenți ilegali. Democrații au acum o singură strategie: să facă campanie pe baza consecințelor propriei incompetențe și să spere că alegătorii vor uita cine le-a cauzat. Ei au votat pentru cea mai mare creștere de taxe din istoria SUA, opunându-se prelungirii ratelor de impozitare din 2017 în baza Legii privind reducerile de taxe și locurile de muncă. Ei continuă să se agațe de alarmismul climatic chiar dacă restul lumii merge mai departe. Ei rămân indulgenți în privința criminalității, opunându-se desfășurării Gărzii Naționale de către președintele Trump în orașele unde infractorii sunt dezlănțuiți, iar cetățenii respectuoși de lege trăiesc în frică. Și, într-un ultim act de disperare, au declanșat cea mai lungă închidere a guvernului federal din istorie — înainte să cedeze și să nu obțină nimic. Aceleași probleme. Aceeași eșec la conectare. Rezultatele vorbesc de la sine. Favorabilitatea democraților este la un abisal 32,5%, mult sub 38,2% al republicanilor și mult sub 43,8% al președintelui Trump. Apoi a venit Zohran Mamdani, neofitul democrat socialist din New York care a răsturnat vechea gardă a democraților la alegeri consecutive — mai întâi primarul Eric Adams, apoi fostul guvernator Andrew Cuomo. Mamdani a făcut ceea ce democrații au făcut mereu: le-a promis alegătorilor multe lucruri gratuite. Doar că a făcut-o la o scară mult mai mare — autobuze, locuințe, îngrijire a copiilor, magazine alimentare. Confruntați cu succesul său, democrații au ales răspunsul familiar: Dacă nu poți să-i învingi, alătură-te lor. Au curățat socialismul lui Mamdani, l-au rebranduit ca "accesibilitate" și au declarat că este noua lor cauză. Faptul că accesibilitatea este acum problema democraților nu ar trebui să surprindă pe nimeni. La urma urmei, ei au cauzat criza pe care acum o plâng cu voce tare. Începe cu New York City, unde accesibilitatea s-a prăbușit cel mai dramatic. Conform clasamentului Visual Capitalist al celor mai puțin accesibile orașe din America, Manhattan este pe locul 1, Brooklyn pe locul șase, iar Queens pe șapte. De fapt, primele 10 orașe cele mai puțin accesibile sunt conduse covârșitor de democrați și situate în state dominate de democrați: New York, Hawaii, California și Massachusetts. Prin contrast, nouă dintre cele 10 orașe cele mai accesibile se află în state dominate de republicani. Motivele nu sunt un mister. Acestea sunt politicile preferate de stânga: taxe mari care cresc costul vieții și alungă contribuabilii; controlul chiriilor care descurajează construcțiile noi și alimentează lipsa adăpostului; și reglementări excesive și litigii care umflă costurile a tot ce ating. Același tipar se aplică și la nivel de stat. U.S. News and World Report listează cele 10 state cele mai puțin accesibile, iar primele șase sunt California, New Jersey, Hawaii, Massachusetts, Washington și New York. Nouă din cele zece sunt state albastre. Florida — singura excepție din statele roșii — se mândrește, de asemenea, cu economia numărul 1, se clasează pe locul doi la educație, nu impune impozit pe venit la nivel de stat și continuă să atragă noi rezidenți în număr mare. Între timp, toate cele 10 cele mai accesibile state sunt conduse de republicani. Dar inflația? Nu este asta o problemă națională? Da, dar inflația nu s-a materializat din senin. A început sub administrația Biden, atingând un maxim din ultimii 40 de ani de 9,1% în iunie 2022. Inflația CPI-U era de doar 1,4% când Biden a preluat funcția în ianuarie 2021. Până în martie, aproape că s-a dublat. Până în iunie, rata a crescut la 5,4%. Până în decembrie, a ajuns la 7%. Un an mai târziu, stătea încă la 6,5%. Inflația nu a scăzut sub 3% până în iulie 2024 — a 43-a lună a președinției lui Biden. Cheltuielile excesive ale democraților au alimentat această creștere. Din anii fiscali 2021 până în 2024, Biroul pentru Buget al Congresului arată deficite cumulative de 8,9 trilioane de dolari, determinate de aproximativ 8 trilioane de dolari cheltuieli peste nivelul de bază pre-pandemie. Singurul motiv pentru care democrații nu au cheltuit mai mult a fost că membrii propriului lor partid s-au oprit. Inflația funcționează ca o creștere în greutate: apare rapid și dispare treptat. Chiar și atunci când rata inflației scade, prețurile rămân mai mari. Nu există un Ozempic economic. Americanii încă plătesc prețul pentru patru ani de lăcomie fiscală a democraților. Nimic din toate acestea nu i-a oprit pe democrați să pretindă că "accesibilitatea" este problema lor — sau să ceară mai multe din aceleași politici care au cauzat criza inițial: cheltuieli mai mari, taxe mai mari și mai multă reglementare. Lipsiți de idei câștigătoare, democrații au acum o singură strategie: să facă campanie pe baza consecințelor propriei incompetențe și să spere că alegătorii vor uita cine le-a cauzat.