Discuția dintre patru persoane pare a fi din patru perspective, dar de fapt o persoană este împărțită în patru voci: Peicai – dorința de recunoaștere și teama de a pierde autonomia; Odiseea - superego-ul rece, mereu întrebând "de ce ești"; Dong Zhen - un pragmatic, costul și valoarea timpului calculatoarelor; Peștele Divin - recunoaște că acesta este un "tribut" și acceptă o anumită pierdere. Peicai recunoaște că există prejudecăți cognitive, dar subestimează gradul de autoînșelăciune. Întrebarea de bază: Cum să facem distincția între "a vedea adevărul" și "a raționaliza luarea deciziilor emoționale"?