De la criza sino-japoneză, capitalul de refugiu s-a accelerat, iar yenul s-a depreciat pasiv față de dolar, de la 153 la aproximativ 157. În același timp, Bescent a continuat să exclame public că Japonia trebuie să crească ratele dobânzilor, aproape folosind cuvinte pentru a "forța" Banca Japoniei. În timpul campaniei electorale, Sanae Takaichi s-a prezentat întotdeauna ca o succesoare loială a "Abenomics", fiind clar de partea relaxării extreme, susținând continuarea susținerii economiei prin rate scăzute ale dobânzilor și finanțare slabă. Piața se aștepta inițial ca, odată ce va ajunge la putere, va suprima ferm creșterea dobânzilor de către banca centrală și va continua "trucul de tragere" al erei Kuroda-Ueda. Tradițional, 155 a fost văzut ca o linie psihologică de apărare pentru intervenția în schimb valutar de către Ministerul de Finanțe al Japoniei. Însă tendința cursului de schimb în această rundă de scădere este deja puțin "scăpată de sub control" – atunci când capitalul refugiu votează cu sprijinul, Banca Japoniei trebuie să aleagă între două căi: sau să folosească rezervele valutare pentru a distruge direct piața și a reduce forțat cursul de schimb; sau hotărât să crească ratele dobânzilor și să folosească diferențele de dobândă pentru a păstra o parte din capital în Japonia și a limita fuga. "Perioada vidului de lichiditate" din jurul Zilei Recunoștinței a oferit Japoniei o fereastră de operare relativ ideală: intervenind atunci când piețele SUA și Europa sunt pe jumătate închise și tranzacționarea este slabă, ceea ce face mai ușoară tragerea yenului înapoi de la 157-158 la intervalul 150-152, astfel încât piața să poată simți din nou existența "cuiva din spate". Din punct de vedere structural, această rundă de depreciere a yenilor nu este o simplă fluctuație a cursului de schimb, ci un impact multiplu asupra modelului industrial, geopolitic și de securitate al Japoniei: 1. Concurența la export către China Yenul s-a depreciat de la 110 la 150+, iar efectul obiectiv este că prețul de fabrică al aceluiași produs japonez în dolari americani a fost redus cu 70%. Japonia a fost în competiție directă cu China în multe domenii de producție de nivel mediu și înalt, iar acum, cu o reducere atât de mare a cursului de schimb, bunurile japoneze sunt mai ieftine decât cele chinezești pe piața internațională, ceea ce reprezintă o presiune reală asupra exporturilor Chinei. Nu este de mirare că unii interpretează această rundă de depreciere a yenului ca pe un instrument competitiv de "vecin-la-vecin" – sub cererea globală limitată, oricine primește ordine prin depreciere va stoarce acțiunile altora. 2. Să forțeze renminbi-ul să urmeze pasiv, amplificând presiunea asupra ieșirilor de capital ale Chinei Când yenul se depreciază astfel, dacă RMB-ul insistă să fie puternic, va suferi mai multe pierderi la prețurile de export; Totuși, odată ce RMB-ul se va deprecia semnificativ, va amplifica efectul de "vânzare ieftină" al activelor interne, va stimula rezidenții și întreprinderile să accelereze alocarea externă și va crește presiunea asupra ieșirilor de capital. Prin urmare, acest val de depreciere al yenului nu este doar o competiție la nivel comercial pentru China, ci și un "test de presiune" asupra conturilor de capital. 3. "Blestemul resurselor" al Japoniei: un efect secundar al devalorizării Problema este că Japonia nu este o economie autosuficientă, ci o țară insulară foarte dependentă de importuri: Energia ar trebui să fie importată – majoritatea petrolului, gazelor naturale și cărbunelui sunt exportate; Cerealele ar trebui importate – rata de autosuficiență este scăzută, iar dependența rațiilor cheie de țările străine nu este mică; Securitatea cere, de asemenea, importuri – rachetele de croazieră Tomahawk, avioanele de vânătoare F-35 și diversele sisteme de apărare cumpărate din Statele Unite trebuie să fie depuse în dolari americani. Când yenul a scăzut de la 110 la 150 și mai mult, totul în dolari a crescut pentru Japonia. Pe hârtie, bugetul militar pare că a fost crescut în fiecare an, dar pot exista tot mai puține arme și energie care pot fi cumpărate după ce sunt convertite în dolari – o tipică "creștere nominală și contracție reală". Prin urmare, adevărata contradicție din Japonia este acum aici: Dacă continui să ai rate ale dobânzii ultra-scăzute și lași yenul să se deprecieze până la 160 sau chiar 170, se pare că competitivitatea la export va fi mai puternică, dar puterea de cumpărare a importurilor Japoniei va fi serios erodată, iar energia și armamentul vor rămâne blocate în cursul de schimb –...