Am realizarea ciudată că juniorii / medii / seniori din cadrul companiilor ar putea curând să se mapeze către Haiku / Sonnet / Opus (sau echivalentul modelului), iar că o echipă grozavă va veni din cât de eficient le cartografiezi. Semnul unui dezvoltator junior obișnuit: trebuie să folosești Opus pentru orice. Funcționează, dar costisitor. Echivalentul cu a avea nevoie ca un senior sau un lider tehnic să revizuiască mai atent munca. Un midlevel sub medie ar putea avea nevoie să folosească Opus pentru a refactoriza constant, în timp ce unul cu performanțe ridicate a fost valorificat astfel încât să poată folosi o flotă de sonete. Cei de nivel mediu *pot* să folosească Opus, dar ajunge să fie mai costisitor, cum ar fi să ai un PM care schimbă constant foaia de parcurs. Semnul unui principiu/regizor/etc. excelent este că orchestrează eficient nivelul Opus, cu rework-uri minime, etc.