Timp de decenii, un mister cosmic i-a bântuit pe astronomi: teoria a prezis că materia obișnuită — barionii precum protonii și neutronii — ar trebui să reprezinte aproximativ 5% din bugetul total de energie al universului, însă observațiile stelelor, galaxiilor și gazelor reci au fost cu aproximativ 30–50% mai puține. Unde se ascundea materia obișnuită lipsă a universului? Răspunsul, rezultat dintr-o muncă minuțioasă de detectiv pe mai multe telescoape, se află în vastul mediu intergalactic cald-fierbinte (WHIM) — o rețea fragilă de gaze la temperaturi între 100.000 și 10 milioane de grade Kelvin, care străbate rețeaua cosmică ca niște autostrăzi invizibile ce leagă galaxii și roiuri. Acest gaz evaziv este atât de răspândit și fierbinte încât abia emite lumină detectabilă de unul singur. În schimb, astronomii l-au observat indirect: observând cum imprimă subtil linii de absorbție pe lumina strălucitoare a quasarilor îndepărtați — nucleele arzătoare ale galaxiilor antice alimentate de găuri negre supermasive. Pe măsură ce lumina quasarului călătorește miliarde de ani prin spațiu, ea trece prin aceste filamente, unde ionii de oxigen (precum O VII și O VIII) absorb anumite lungimi de undă ale razelor X, lăsând adâncituri clare în spectru. Descoperirile recente au ascuțit dramatic situația. În 2025, cercetătorii folosind date cu raze X XMM-Newton și Chandra, combinate cu observații în ultraviolet îndepărtat, au căutat sistematic aceste linii de absorbție în liniile de vizibilitate ale quasarurilor. Analiza lor a plasat barionii lipsă ferm în fazele mai fierbinți ale WHIM, adesea aliniate cu filamente de scară largă urmărite de galaxii — exact așa cum simulările cosmologice preziseseră de mult timp. Și mai remarcabil, au început să apară detecții directe de emisii. Un studiu de referință din 2025 a dezvăluit emisie pură WHIM dintr-un filament imaculat de 7,2 megaparsec în superclusterul Shapley, folosind spectroscopie cu raze X de la Suzaku și XMM-Newton. Această strălucire slabă, lipsită de contaminare majoră din surse punctiforme sau roiuri, arăta gaze la 0,9 keV (10 milioane de grade) cu densități de aproximativ 10⁻⁵ particule pe centimetru cub — corespunzând prognozelor de simulare pentru aceste fire cosmice și explicând o parte substanțială din materia lipsă fără a supraestima sursele nerezolvate. Observațiile suprapuse de la eROSITA au cartografiat WHIM în mii de filamente, sugerând că ar putea adăposti până la 20% sau mai mult din barionii lipsă în aceste tentacule de legătură. Aceste descoperiri completează recensământul barionilor, validând modelul standard al cosmologiei (ΛCDM) și evidențiind modul în care galaxiile hrănesc și reciclează gazul prin fluxuri galactice și colaps gravitațional. Pânza cosmică nu este doar un schelet de materie întunecată — este vie cu această plasmă ascunsă, care conduce evoluția continuă a universului. Concepția și vizualizările de simulare ale acestui artist surprind filamentele strălucitoare ale pânzei cosmice (adesea prezentate în portocaliu/roșu pentru gazul fierbinte pe fundalul unor structuri albastre reci), dezvăluind vasta rețea filamentară unde mare parte din materia obișnuită a universului s-a ascuns tot timpul.