Când o gaură neagră începe să balanseze o întreagă galaxie ca o bilă de demolare cosmică, în galaxia VV 340a, astronomii au observat ceva sălbatic: un jet relativist care se întinde pe ~20.000 de ani-lumină — aproape tot diametrul galaxiei — care se leagănă încet înainte și înapoi, ca un furtun de grădină gigantic care se mișcă în reluare ultra-lentă. Acest jet aruncă material aproape cu viteza luminii din apropierea unei găuri negre supermasive și face ceva brutal: mătură gazul cu o rată de aproximativ 20 de mase solare pe an, înfometând galaxia și frânând brusc noile formațiuni stelare în regiuni uriașe. Adevăratul șocant? Acest lucru nu se întâmplă într-o galaxie eliptică veche, "retrasă" (unde de obicei ne așteptăm la un feedback puternic ca acesta). Acțiunea are loc într-o galaxie tânără, încă în formare, care abia începe să se contopească cu vecina sa. Aceasta contestă direct povestea manuală despre cum galaxiile și găurile lor negre centrale cresc împreună. Descoperirea provine dintr-o campanie remarcabilă pe mai multe lungimi de undă: Telescopul Spațial James Webb (infraroșu) — a străpuns norii de praf și a dezvăluit nucleul activ strălucitor, Keck + KCWI (spectroscopie optică cu câmp integral) — cartografiat modul în care energia enormă se răspândește prin galaxie, Ansamblul radio VLA — a descoperit structura frumoasă a jetului spiralat, bine înfășurată, un semn clar de precesie lentă (jetul se clatină ca un topon care începe să se încline). De ce leagănul ăsta? Principalul suspect în acest moment este o a doua gaură neagră supermasivă ascunsă foarte aproape de cea principală. Dansul lor gravitațional forțează jetul să precedeze — practic legănându-l dintr-o parte în alta peste milioane de oameni, imaginează-ți asta: ce-ar fi dacă gaura neagră supermasivă din inima Căii Lactee ar începe brusc să facă același lucru — să balanseze un jet relativist și să aspire 20 M☉ de gaz în fiecare an? Câte regiuni de formare stelară s-ar opri? Cât de dramatic ar arăta brațele spiralate și cerul nopții după câteva sute de milioane de ani? Această constatare rescrie înțelegerea noastră despre "feedback-ul AGN" din primele pagini ale poveștii vieții unei galaxii. Găurile negre nu stau doar liniștite în centru — uneori apucă întreaga galaxie de ceață și o zguduie.