În modelul său de politică civilizațională, Samuel Huntington susținea că motivul principal al violenței disproporționate și disfuncționalității din lumea islamică era lipsa unui "stat ancoră" care să poată judeca disputele interne și să acționeze ca un scut împotriva agresiunii externe; ceva ce fiecare altă civilizație din schema lui avea. Țările suficient de mari pentru a putea juca acest rol au fost Egipt, Turcia, Pakistan și Iran, dar în diverse măsuri s-au dovedit a fi insuficiente sau nepotrivite pentru această sarcină. Arabia Saudită probabil nu este suficient de mare pentru a juca acest rol, dar te-ai aștepta să fie cu siguranță cel puțin statul ancoră al GCC într-o lume huntingtoniană. Statele mai mici, care îi contestă consensul și chiar concurează pentru dominație, în cele din urmă, epuizează capacitatea subregiunii GCC de a funcționa eficient și de a-și apăra interesele ca bloc.