Exteriorul senin și cu benzi al lui Jupiter ascunde un secret turbulent adânc în interior. De departe, regele planetelor pare aproape înșelător de simplu—nori învârtiți de hidrogen și heliu. Dar misiunea NASA Juno a smuls acea iluzie, dezvăluind un interior extrem de complex, care este departe de a fi uniform. Folosind instrumentul ultra-precis Gravity Science al lui Juno, oamenii de știință au descoperit că Jupiter adăpostește între 11 și 30 de mase terestre de elemente grele — adesea numite "metale" în astronomie (gândiți-vă la carbon, oxigen, azot și materiale rocoase/înghețate). Acestea nu sunt distribuite uniform pe planetă; în schimb, sunt concentrate puternic spre centru, creând o structură stratificată, inomogenă. Această descoperire răstoarnă teoriile vechi despre formarea giganților gazoși. Modelele clasice favorizau creșterea lui Jupiter prin scuturarea ușoară a pietricelelor mici din nebuloasa solară timpurie. Dar distribuția inegală a metalelor indică o poveste de origine mai dramatică: Jupiter probabil a devorat planetesimale masive, stâncoase — blocuri de construcție de dimensiunea unor planete mici — la începutul vieții sale. Aceste bucăți mari s-au scufundat adânc în fântâna gravitațională a tânărului Jupiter înainte ca planeta să se înfată rapid cu cantități uriașe de gaz. Spre deosebire de pietricele ușoare care puteau fi împrăștiate ușor, aceste planetesimale masive se scufundau spre interior, îmbogățind interiorul adânc. Acest scenariu hibrid "dominat de planetesimal" explică mai bine datele decât acumularea pură de pietricele. Și mai surprinzător? Interiorul lui Jupiter nu se învârte ca o oală clocotindă, așa cum au presupus generații de modele. Convecția profundă este surprinzător de limitată, lăsând straturi care rămân încăpățânat separate. Acest lucru pune la încercare tot ceea ce credeam că știm despre modul în care materialul circulă în interiorul giganților gazoși. Implicațiile se propagă mult dincolo de sistemul nostru solar. Dacă alte exoplanete gigantice împărtășesc această structură stratificată, îmbogățită cu metal, telescoapele precum James Webb ar putea subestima conținutul lor real de elemente grele — rescriind potențial modul în care interpretăm lumile îndepărtate. Jupiter nu este doar un gigant — este o piatră rosetta cosmică, care ne forțează să regândim modul în care planetele se nasc și evoluează în galaxie. LUCRARE DE CERCETARE Y. Miguel et al., "Învelișul inomogen al lui Jupiter", Astronomy and Astrophysics (2022)