O stea asemănătoare Soarelui a rămas literalmente în negru timp de 9 luni — iar astronomii tocmai au descoperit motivul uluitor: Imaginează-ți că propriul nostru Soare scade brusc la 1/40 din luminozitatea sa normală... aproape un an întreg. Exact asta i s-a întâmplat unei stele remarcabil de asemănătoare cu Soarele nostru, catalogată ca J0705+0612, aflată la aproximativ 3.000 de ani-lumină distanță, în constelația Gemeni. Începând cu septembrie 2024, această stea obișnuită de ~2 miliarde de ani a început o estompare dramatică, de luni de zile — stingându-se cu un factor de ~40 — înainte de a reveni încet la toată gloria până în mai 2025. Stelele ca Soarele nu se "opresc" pur și simplu așa. Ceva imens s-a pus în fața lui. Intră într-un nor colosal de gaz și praf, de aproximativ 200 de milioane de km (120 milioane de mile) lățime — aproximativ distanța de la Soare la Marte și înapoi — plutind la aproximativ 2 miliarde km (1,2 miliarde mile) de stea. Nu era vorba de puf interstelar obișnuit: era încărcat cu metale vaporizate — fier, calciu, magneziu și altele — care se răspândeau în vânturi puternice, ca suflarea metalică a unui monstru cosmic. Astronomii au surprins acest spectacol rar datorită telescopului Gemini South din Chile și spectrografului său GHOST de ultimă generație (Gemini High-resolution Optical SpecTrograph). Prin împărțirea luminii stelare în detalii curcubeu ultra-fine, GHOST a dezvăluit amprentele chimice ale norului și mișcarea frenetică a metalelor evaporate care alergau prin el. Marea întrebare: de unde a apărut acest hulou metalic gigantic? Teoria principală este explozivă: o coliziune catastrofală între două planete din vechiul sistem planetar al stelei. Miliarde de ani după formare, două lumi s-au ciocnit, aruncând trilioane de tone de rocă, praf și metal vaporizat care s-au coagulat într-un nor vast și în expansiune lentă. Pe măsură ce a trecut peste linia noastră vizuală, a acționat ca o perdea de ocultare, blocând lumina stelei timp de nouă luni lungi. Acesta este unul dintre cele mai clare și cu cea mai lungă durată exemple văzute vreodată ale unui astfel de nor de resturi planetare tranzitoriu — oferind o privire rară, în timp real, asupra haosului violent din stadii avansate care încă poate face ravagii în sistemele planetare mature. Ce-ar fi dacă ceva de genul acesta ar pluti peste lumina Soarelui nostru? Cum ar interpreta astronomii antici (sau cei viitori) un amurg de un an? Evenimente ca acesta ne amintesc: chiar și vedetele "liniștite" de vârstă mijlocie pot găzdui drame dramatice, care zguduie planeta, ascunse în umbră. (Imaginile câmpului stelar, impresiile artiștilor planetelor care se ciocnesc sau norul metalic ar face totul și mai viu — dar știința în sine este deja material de thriller cosmic.)