Proof-of-Work clasic dovedește că calculul a avut loc. Robotica are nevoie și ea de un Proof-of-Work, dar diferit: munca se întâmpla în lumea reală. Așadar, întrebarea de bază devine: "Chiar s-a întâmplat această sarcină?" Un robot poate spune că a plecat undeva. Poate chiar să încarce jurnale. Dar jurnalele sunt ieftine de falsificat, cu excepția cazului în care le ancorezi de ceva mai greu de falsificat: o combinație de date de senzori, semnale de localizare și atestare rezistentă la manipulare (astfel încât datele să fie "semnate" de un mediu de execuție de încredere). Aici devine relevantă atestarea susținută de hardware (TEE): ai încredere că operatorul va raporta onest și, de asemenea, muți încrederea către un runtime măsurat, verificabil, care poate dovedi ce cod a rulat și ce date a observat, apoi să produci un raport criptografic. În practică, aceasta nu va fi o singură dovadă magică. Va arăta ca dovezi suprapuse: GPS + senzori inerțiali + amprente de la cameră/LiDAR + atestare + verificare încrucișată (și penalizări când rapoartele se contrazic). Scopul este să faci minciunile suficient de scumpe.