Cum se face că Europa era mai bogată și mai dezvoltată înainte de cucerirea romană decât la sfârșitul Imperiului? Pentru că Imperiul Roman a îmbogățit Roma doar pentru a RUINA restul Europei – și pe sine însuși ca urmare... Imperiul nu ca generator de bogăție, ci ca cel mai sofisticat mecanism de extragere al antichității. S-a comportat ca un cancer. Argumentul privind standardul de trai este o distragere; Ceea ce contează este reziliența sistemică. Europa pre-romană era o rețea complexă de societăți descentralizate și foarte adaptate din Epoca Fierului—celții, ibericii, germanii—care erau local autosuficiente și antifragile. Roma a anihilat această reziliență ecologică diversă, înlocuind-o cu o ierarhie fragilă și centralizată, concepută exclusiv pentru a direcționa resursele dintr-o periferie productivă către un nucleu parazitar. Roma a impus o monocultură imperială — un "pachet civilizațional" standardizat cu urbanizare puternică, armate permanente și birocrații complexe — care era fundamental nesustenabilă în multe dintre teritoriile cucerite. Această omogenitate forțată a zdrobit economii locale extrem de specializate, care evoluaseră de-a lungul mileniilor. "Dezvoltarea" cu care se lăuda Roma era adesea o fațadă care consuma resurse, o "modernizare" care a deposedat terenul de capitalul său natural pentru a menține o suprastructură arhitecturală și administrativă pe care societățile de bază nu și-o puteau permite de fapt. Nu era vorba de creștere; a fost lichidarea activelor pe termen lung pentru consumul imperial pe termen scurt. Dovada acestui eșec sistemic constă în starea terminală a întreprinderii. Europa pe care Roma a întâlnit-o era viguroasă, în expansiune și demografic dinamică. Imperiul tocmai s-a SERVIT de asta. Apoi, Europa pe care Roma a lăsat-o în urmă în Occident în secolul al V-lea era o ruină goală: depopulată, deurbanizată și distrusă economic. Așa-numitele "Evuri Întunecate" nu au fost doar rezultatul incursiunilor barbare; ele au reprezentat inevitabila pierdere de levier a bulei romane. Imperiul atinsese entropia maximă, consumând vitalitatea organică a continentului pentru a alimenta câteva secole de exces centralizat, lăsând în urmă un vid care necesita un mileniu pentru a fi reumplut.