Capcana mea clasică din Doom & Quake a fost mereu o cameră fără monștri și un reflector pe un piedestal în mijloc, cu ceva dorit deasupra. Uneori chiar puneam un reflector pe premiu. Fiecare jucător știa, fără urmă de îndoială, că dacă ar câștiga premiul, totul ar fi izbucnit în haos. La propriu. Dar fiecare jucător a făcut-o. Asta e capcana mea preferată. Jucătorul ȘTIE că este o capcană, dar este constrâns să cadă în ea. Îmi încălzește inima.