La începutul secolului al XIX-lea, bărbații olandezi erau printre cei mai scunzi din Europa, având o medie de doar 5'4" (163 cm). Sărăcia, salubritatea precară și accesul limitat la alimente nutritive au menținut ratele de creștere scăzute. Multe familii aveau dificultăți în a-și permite diete bogate în proteine, bolile copilăriei erau frecvente, iar mortalitatea infantilă era ridicată. Înălțimea, care este unul dintre cei mai puternici indicatori ai sănătății generale a unei populații, reflecta condițiile dificile de trai ale vremii. Totul a început să se schimbe la sfârșitul anilor 1800 și începutul anilor 1900, pe măsură ce Țările de Jos au trecut printr-o transformare socială și economică majoră. Reformele de sănătate publică au îmbunătățit salubritatea și au redus bolile, în timp ce prosperitatea în creștere a făcut ca laptele, carnea și brânza, alimente de bază ale dietei olandeze, să fie larg accesibile. Țara a investit, de asemenea, masiv în îngrijirea sănătății materne și infantile, ceea ce a îmbunătățit dramatic ratele de supraviețuire și a permis copiilor să ajungă la potențialul lor genetic maxim. Până la mijlocul secolului al XX-lea, olandezii urcau deja în clasamentul global al înălțimii. Până în secolul XXI, Țările de Jos deveniseră un lider mondial în nutriție, îngrijire medicală și nivel de trai. Înălțimea a devenit auto-întăritoare: studiile arată că în Țările de Jos, bărbații mai înalți aveau istoric mai mulți copii, amplificând subtil înălțimea de-a lungul generațiilor. Combinat cu o îngrijire medicală excelentă, un consum ridicat de lactate și un sistem solid de asistență socială, bărbații olandezi au atins o înălțime medie de 6'0" (183 cm) până în 2025. © Bârlogul Istoricului #drthehistories