Psihiatria modernă se bazează pe o narațiune inventată, spune Robert Whitaker, editorul publicației @Mad_In_America. Iată cum două studii despre schizofrenie l-au făcut să realizeze că ceva nu era în regulă: "Unul a fost un studiu realizat de cercetători de la Harvard publicat în 1994, care a analizat rezultatele pe termen lung pentru pacienții cu schizofrenie, și aceștia au spus că acestea au *scăzut* față de anii 1970 — nu s-au îmbunătățit — și acum nu sunt mai bune decât în prima treime a secolului XX. Acum privim înapoi la prima treime a secolului XX ca la aceste evuri întunecate. Deci cum se poate ca, cu aceste medicamente moderne care rezolvă dezechilibrele chimice, să nu fim mai bine?" Al doilea studiu a fost realizat de Organizația Mondială a Sănătății care a comparat rezultatele pacienților din trei țări în curs de dezvoltare - India, Columbia, Nigeria - cu cele pe termen lung din SUA și alte cinci țări dezvoltate: "Rezultatele în țările în curs de dezvoltare au fost mult, mult mai bune decât în țările dezvoltate — atât de mult încât au concluzionat că a trăi într-o țară dezvoltată este un predictor puternic că nu vei avea un rezultat bun dacă ești diagnosticat cu schizofrenie." Și iată marea diferență: în țările în curs de dezvoltare, au folosit antipsihotice *pe termen scurt* în loc de pe termen lung, așa cum se întâmplă în America. Whitaker a decis că trebuie să investigheze mai departe, și atunci și-a dat seama că nu există nicio bază pentru ideea că aceste medicamente corectează dezechilibrele chimice din creier, contrar a ceea ce ni s-a spus de decenii. "Am început să sun oameni... care mi-au spus că medicamentele au rezolvat dezechilibrul chimic din creier. I-am spus: "Poți să-mi arăți de unde ai descoperit că prea multă dopamină este cauza schizofreniei? Sau poți să-mi arăți unde ai descoperit de fapt că prea puțină serotonină este cauza depresiei?" Și jur pe Dumnezeu, iată ce au spus: "Oh, de fapt nu am găsit asta. Aceasta este o metaforă pentru a explica de ce ar trebui să ia medicamentele – cum ar fi insulina pentru diabet." Și i-am spus: "Înțeleg că insulina pentru diabet este o metaforă, dar, cu siguranță, ai găsit de fapt aceste dezechilibre chimice. Și vreau doar să citesc cercetările pe care le-ai făcut tu." Și prima persoană spune: "Nu, nu am găsit-o cu adevărat." A doua persoană: "Nu, nu am găsit-o cu adevărat." Apoi am mers la producătorii Risperdal, care este un atipic de a doua generație, iar Risperdal era promovat ca o rezolvare nu doar a unui dezechilibru de dopamină în creier, ci și ca un dezechilibru de serotonină în creier. "Și chiar am reușit atunci să ajung la cercetătorii adevărați, și știi ce au spus? ' da, asta e o prostie... Mi-e puțin rușine că spunem asta", mi-a spus el.