Dacă patriarhatul este cu adevărat rău, de ce aproape fiecare civilizație l-a dezvoltat? Patriarhatul nu a fost ceva inventat întâmplător de oameni. A apărut din biologie, pericol constant, război și nevoia de a supraviețui. În timp, a devenit parte din cultură pentru că a funcționat. Nu pentru că ar fi fost perfect sau corect, ci pentru că a menținut societățile în viață. Supraviețuirea favoriza patriarhatul. Bărbații și femeile au evoluat cu forțe diferite. Bărbații sunt, în general, făcuți pentru risc, protecție, competiție și confruntare fizică. Femeile sunt, în general, construite pentru empatie, îngrijire, legături și păstrarea vieții. Testosteronul îi împinge pe bărbați spre competiție și risc. Oxitocina împinge femeile spre conexiune și grijă. Într-o lume periculoasă, societățile care și-au pus cei mai puternici membri pe linia întâi au supraviețuit. Societățile care nu au făcut-o au fost distruse. Structura nu a fost niciodată despre corectitudine — a fost despre funcționalitate. Atunci de ce nu matriarhat? Au existat unele societăți matriarhale sau tribale pașnice. Dar istoria arată că multe dintre ele au fost cucerite rapid. Moralitatea singură nu protejează o societate. Pereții, forța și puterea o fac. Supraviețuirea este determinată de forță, nu de intenții. Unele femei pot conduce, dar multe nu vor. Leadership-ul este greu, stresant și periculos. Biologia a dotat bărbații cu trăsături care pot gestiona mai bine această povară: forță fizică, reziliență sub presiune, compartimentare emoțională și o tendință mai mare spre logică în detrimentul emoției. Asta nu înseamnă că patriarhatul este perfect. Înseamnă că a supraviețuit pentru că a funcționat.