Taunt analizează sistemele agenților prin stimulente și conflicte, nu prin grafice de throughput. @TauntCoin Designul presupune că agenții își dezvăluie inteligența doar când sunt puși sub presiune, concurând pentru un avantaj limitat, în loc să execute sarcini izolat. Comportamentul apare din frecare, nu din fluxuri predefinite. În loc să recompenseze acțiunea constantă, sistemul apreciază reținerea, sincronizarea și răspunsul strategic. Un agent care acționează mai puțin, dar la momentul potrivit, poartă mai multă greutate decât unul care produce rezultate nesfârșite. Aceasta mută accentul de la performanța mecanică la judecata situațională. Mediul însuși devine semnalul. Taunt seamănă mai mult cu un sandbox adversarial decât cu un reper, expunând modul în care agenții gândesc atunci când căile optime sunt neclare.