Asta îmi amintește de părți din mediul academic – a fost un profesor la facultatea de drept Harvard care nu a publicat niciun articol ca membru al facultății (avea totuși o "notă foarte bună pentru studenți"). Cumva a obținut titularizarea oricum.

Totuși, un post de titularizare acordat unui profesor care nu publică este totuși o utilizare mai bună a resurselor decât folosirea lor pentru a subvenționa practica juridică a profesorilor; mai ales cei care și-au folosit talentele pe clienți extrem de dubioși, dacă nu chiar răi – faptul că Harvard a subvenționat apărarea legală a lui Jeffrey Epstein este cel mai rău exemplu, dar mai sunt și altele

Corectare parțială: se pare că profesorul în cauză a publicat o carte academică în 2019, la aproximativ 43 de ani după angajarea inițială. Acum sunt tentat să o citesc pe teoria că orice carte care a durat 43 de ani să fie scrisă trebuie să aibă ceva interesant de spus