Cercetările arată că o erupție vulcanică în jurul anului 1345 ar fi putut cauza ciuma Neagră. Prin analizarea inelelor copacilor din întreaga Europă, carote de gheață din Groenlanda și Antarctica și cronicile medievale, cercetătorii au descoperit dovezi clare ale unui eveniment vulcanic major — sau a unei serii de evenimente — în mijlocul secolului al XIV-lea. Datele despre inelele copacilor arată o oprire bruscă a creșterii între 1345 și 1346, indicând condiții neobișnuit de reci și întunecate cauzate de cenușa vulcanică care blochează lumina soarelui în atmosferă. Carotele de gheață dezvăluie vârfuri ascuțite în depozitele de sulf în aceeași perioadă, o semnătură clasică a erupțiilor masive, cel mai probabil în tropice. Ceața vulcanică rezultată a persistat peste Marea Mediterană ani de zile, declanșând răciri bruște, eșecuri repetate de recolte și foamete severe în toată Europa. Cu aprovizionarea locală de alimente devastată, marile orașe-port italiene precum Veneția și Genova au devenit puternic dependente de cerealele importate din regiunea Mării Negre. Transporturile de cereale au transportat fără să știe un pasager letal: purici infectați cu Yersinia pestis, bacteria care provoacă ciuma bubonică, care trăiau pe șobolani negri care se ascundeau pe nave. Odată ce cerealele ajungeau în depozitele italiene, rozătoarele și puricii s-au răspândit rapid în zonele urbane aglomerate și insalubre, unde malnutriția slăbise deja sistemele imunitare ale oamenilor. Boala a izbucnit și a cuprins continentul între 1347 și 1351, ucigând aproximativ 30–60% din populația Europei. Dovezile de mediu se aliniază aproape perfect cu relatările scrise despre foamete, schimbări bruște în tiparele comerciale și sosirea explozivă a ciumei. Vulcanul nu a creat direct agentul patogen, dar pare să fi declanșat reacția în lanț: ceruri întunecate → recolte eșuate → importuri de urgență de cereale → importul accidental de șobolani și purici infectați → pandemie. Acest episod este o reamintire puternică că catastrofele rareori apar singure. Un singur șoc climatic poate afecta ecosistemele, sursele alimentare, rețelele comerciale și sănătatea publică, uneori declanșând dezastre mult mai mortale decât evenimentul inițial. ["Schimbările climatice din comerțul cu cereale mediteraneene au atenuat foametea, dar au introdus Ciuma Neagră în Europa medievală." Comunicații Pământ & Mediu, 2025]