La sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea, regele Leopold al II-lea al Belgiei a condus Statul Liber Congo ca colonie personală. Sub regimul său exploatator, poporul congolez a suferit enorm. Motivul principal al regelui Leopold era să extragă cât mai multă bogăție din Congo, în special prin producția de cauciuc. Pentru a-și impune controlul și a maximiza profiturile, regele Leopold a impus o domnie a terorii asupra populației congoleze. Această fotografie menționată surprinde un aspect sumbru al brutalității. Indivizii congolezi care nu au respectat cotele exigente de producție de cauciuc stabilite de administrația belgiană au fost supuși unor pedepse severe. Mii de congolezi au fost supuși unor execuții, inclusiv spânzurări publice, sau li s-au amputat mâinile ca formă de pedeapsă. Aceste acte crude au fost comise ca un factor de descurajare și ca mijloc de menținere a controlului asupra populației locale. Atrocitățile comise în această perioadă au fost bine documentate și sunt considerate unul dintre cele mai întunecate capitole din istoria colonială. În fotografie, un copil victimă a acestor atrocități belgiene din Congo este reprezentat alături de un misionar. Misionarii au jucat un rol complex în această perioadă, unii fiind complici la sistemul exploatat, în timp ce alții ar fi putut oferi un anumit nivel de asistență umanitară. Imaginea servește drept o amintire tulburătoare a suferinței profunde îndurate de poporul congolez sub regimul opresiv al regelui Leopold. Cele mai înfricoșătoare fotografii făcute vreodată: