O lucrare excelentă de la Universitatea Stanford despre colaborarea latentă tocmai a apărut și schimbă pentru totdeauna modul în care gândim inteligența multi-agent. "Latent Collaboration in Multi-Agent Systems" arată că agenții pot coordona fără canale de comunicare, roluri predefinite sau instrucțiuni explicite de lucru în echipă. Ei inventează semnale interne ascunse în interiorul rețelelor lor de politici pe care doar alți agenți le înțeleg. E uimitor să vezi ce iese la iveală: • Agenți care împart sarcinile fără niciun ghidaj • Roluri care se formează silențios în interiorul spațiului latent. • Agenții slabi se retrag în timp ce cei mai puternici preiau controlul • Semnale ascunse de negociere care nu apar niciodată în acțiunile observabile • Strategii de coordonare care se schimbă pe măsură ce mediul se schimbă Ceea ce pare un comportament simplu la exterior este de fapt un întreg "limbaj" secret care se formează în interiorul modelelor. Partea cea mai șocantă? Au testat scenarii fără să ofere agenților niciun instrument de comunicare... Și colaborarea a apărut totuși. Pur și simplu din presiunea antrenamentului și recompensele împărtășite. Aceasta este o privire asupra direcției în care se îndreaptă AI-ul agentic: Echipe care se coordonează instinctiv, nu mecanic. Agenți care cooperează așa cum o fac sistemele biologice nu pentru că li se spune asta, ci pentru că strategia apare în mod natural. Dacă te interesează sistemele autonome, învățarea prin întărire sau inteligența artificială multi-agent... Aceasta este o lectură obligatorie.