Am descoperit că una dintre problemele mele fatale cu tranzacționarea era aversiunea față de pierderea!! După ce am întrebat despre chifle cu fasole, motivele principale pot fi rezumate în trei puncte: 1. Efectul de amplificare al "efectului endowment" Efectul de dotare în economia comportamentală afirmă că, odată ce deții ceva (aici este profitul din cont), supraestimezi valoarea acestuia și simți mai multă durere în a-l pierde decât plăcerea de a-l câștiga. Înainte de a face bani, acest venit este doar o "așteptare" pentru tine; După ce faci bani, aceștia devin "banii tăi", chiar dacă reprezintă doar o parte a reducerii, vei simți că este o "pierdere reală", iar această schimbare psihologică de proprietate va face ca sensibilitatea ta la retragere să crească vertiginos. 2. Obsesia de a "cădea în sac" versus a pune la îndoială tendința După ce faci profit, mentalitatea ta se va schimba de la "ofensivă" la "defensivă" – scopul inițial de a "câștiga mai mult" va deveni discret "nu returna ce ai câștigat". Mai ales când profiturile ating un anumit interval, nu poți să nu te gândești: "Dacă piața se inversează, eforturile anterioare vor fi în zadar", această suspiciune privind continuitatea tendinței te va face să fii prea vigilent la orice retragere mică, chiar dacă tendința nu îți rupe logica de tranzacționare. 3. Povara psihologică a "fricii de a pierde" depășește motivația de a "dori să câștigi mai mult" Când faci bani, te confrunți cu alegerea dintre "un anumit profit mic" și "un profit mare incert". Natura umană este în mod inerent înclinată să "înțeleagă partea clară", deoarece randamentele incerte implică riscuri, iar durerea pierderii profiturilor existente poate fi percepută în acest moment. De exemplu, dacă câștigi 10%, îți va fi mai frică să scazi înapoi la 5% decât să te aștepți să crești la 15% – acest bias psihologic te va face tot mai conservator după ce ai obținut profit sau chiar te va supratranzacționa (cum ar fi profiturile frecvente). Pe scurt, ceea ce se teme nu este "pierderea", ci "pierderea profiturilor obținute", adică decalajul psihologic de la "nimic" la "a avea" și care nu poate reveni niciodată la "nimic". Doubao a conceput și un plan de exerciții pentru mine, intenționând să mă antrenez mai mult. 1. Nivel mental: reconstruiește cogniția "retracerii" 1. Acceptă că "reducerea este un cost necesar al profitului" Nicio tendință nu poate merge până la capăt fără să privești înapoi, iar o ușoară scădere după profit face parte din fluctuațiile normale ale pieței, fiind totodată "costul riscului" pe care trebuie să-l asumi pentru a obține randamente mai mari. Poți încerca să-ți spui: "Retragerea nu este o pierdere, ci doar o retragere temporară a profiturilor", atâta timp cât logica tranzacționării nu este distrusă, retracarea nu este un semnal de ieșire. 2. Eliminarea legăturii dintre "stima de sine" și "volatilitatea contului" Profiturile nu sunt pentru că ești "puternic", iar pierderile sau scăderile nu sunt pentru că ești "nu bun" – ele sunt doar o manifestare normală a legilor pieței. Tratarea rezultatelor tranzacționării ca "evenimente probabilistice", în loc să judece abilitățile individuale, poate reduce impactul psihologic al fluctuațiilor. 3. Distincție între "profit flotant" și "profit real" Profiturile care nu au fost închise sunt profituri plutitoare, care sunt practic "cadouri temporare" din partea pieței, nu chiar banii tăi. În loc să tratezi fiecare fluctuație a profitului flotant ca pe o "pierdere", concentrează-te pe "dacă poți obține randamentul așteptat la final". 2. Nivel practic: folosește regulile de tranzacționare pentru a bloca mentalitatea 1. Stabilește o "linie dinamică de profit" și nu te lăsa prins într-o singură fluctuație...