Există un paradox legat de munca de la distanță. Jamie Dimon spune că va distruge productivitatea, în timp ce startup-urile angajează pentru roluri remote. Cine are dreptate? Împreună cu @Abhinav_Gupta91 și Elena Simintzi încercăm să rezolvăm această dispută Hârtie: Substack:

Constatarea noastră principală este că atât criticii de la distanță, cât și susținătorii au un punct de bază. Munca la distanță crește productivitatea angajaților din *startup-uri*, reducând totodată productivitatea pentru firmele consacrate Instrumentăm pentru munca la distanță cu adecvarea ocupațională pre-pandemică pentru identificare

De ce? Constrângeri de angajare. Startup-urile întâmpinau odată dificultăți în a concura cu firmele consacrate cu multe birouri Startup-urile remote cresc anunțurile de joburi, angajează mai mulți pe post și cresc mai rapid. Firmele mari de la distanță se confruntă cu dificultăți de retenție a angajaților existenți

Acest canal de scară crescută explică aproximativ jumătate din impactul muncii remote asupra productivității. Beneficiile se văd în rata de productivitate a noilor angajați și par să se extindă și asupra altor angajați, deoarece angajații existenți beneficiază și ei când se alătură noi.

Aceste rezultate sugerează: • Munca la distanță este dificilă de realizat, cu compromisuri între accesul pe piața muncii și productivitate. Aceste compromisuri sunt cel mai bine gestionate de startup-uri care obțin un avantaj competitiv în fața firmelor mari (care, în schimb, merg pe RTO)

• Munca la distanță ajută la echilibrarea geografiei inovației. Dacă startup-urile pot angaja lucrători de la distanță într-o gamă largă de locații, am putea vedea o dispersie mai largă a inovației și a altor activități în zona metropolitană, în loc să fie concentrate în câteva orașe.

Feedback-ul este binevenit! @Afinetheorem @ModeledBehavior @mattsclancy @conorsen @michael_hendrix @Richard_Florida @mattkahn1966 @anup_malani @LettieriDC @drorpoleg @otis_reid @johnjhorton @EconBerger @ProducerCities