Andrej Karpathy a construit literalmente rețelele neuronale care rulau în interiorul asistenților de programare. A predat lumii învățarea profundă la Stanford. El a condus AI la Tesla. Dacă se simte "dramatic în urmă" ca programator... Asta îți spune totul despre unde ne aflăm. Mărturisirea aici este că inteligența brută și cunoștințele tehnice profunde nu mai garantează stăpânirea. Noul stack nu este despre înțelegerea transformatoarelor sau scrierea unor algoritmi eleganți. Este vorba despre orchestrarea unei grădini zoologice de sisteme stocastice pe care nimeni nu le controlează pe deplin. Lista lui Karpathy este revelatoare: agenți, subagenți, prompturi, contexte, memorie, moduri, permisiuni, unelte, pluginuri, abilități, hook-uri, MCP, LSP, comenzi slash, fluxuri de lucru, integrări IDE. Asta înseamnă 15+ primitive noi care nu existau acum 18 luni. Fiecare evoluează săptămânal. Problema modelului mental este reală. Ingineria tradițională îți oferă sisteme deterministe. Scrii cod, face exact ce ai scris tu. Acum gestionezi entități care sunt "fundamental stocastice, failibile, neinteligibile și în schimbare". Încadrarea lui "unealtă extraterestră fără manual" este exact corectă. Toți facem inginerie inversă a capacităților în timp real. Documentația este întotdeauna învechită. Cele mai bune practici de acum 3 luni sunt deja greșite. Cutremurul de magnitudinea 9 nu va veni. Deja a lovit. Replicile sunt noua normalitate.