Jocurile de noroc sunt o categorie directă. Combină activități care se bazează în totalitate pe aleatorietate (sloturile) cu activități în care îndemânarea joacă un rol (poker, pariuri sportive, tranzacționare). Îmi place să privesc lucrurile așa: • Jocuri de noroc Șansa determină covârșitor rezultatul, iar deciziile jucătorului au o influență neglijabilă asupra valorii așteptate pe termen lung. • Jocuri de îndemânare Deciziile jucătorilor influențează semnificativ rezultatele, iar abilitatea poate crește în mod fiabil randamentele așteptate pe termen lung. Majoritatea jocurilor, însă, sunt mixte. Acestea conțin atât o componentă de noroc, cât și una de abilitate. În jocurile în care aleatorietatea joacă aproape niciun rol, adevărata abilitate a unui jucător devine evidentă foarte rapid (șah). În jocurile în care norocul are o influență semnificativă asupra rezultatelor pe termen scurt, varianța domină pe perioade mai lungi (poker). În acest sens, norocul și îndemânarea nu sunt doar proprietăți ale jocului în sine, ci și legate de abordarea persoanei care joacă. Este mai puțin o chestiune de noroc în sens cosmic și mai mult de modul în care abordarea ta interacționează cu un mediu parțial aleatoriu și parțial modelat de deciziile tale. Când rezultatele estompează abilitatea și aleatorietatea, cum decidem dacă să ne credităm singuri sau să dăm vina pe joc? Fără a recunoaște nuanțele și modul în care "jocul" este abordat, dezbaterea devine binară când realitatea este departe de a fi așa.