Frieren este interesantă ca operă de artă pentru că reprezintă o sinteză atât a moralității lui Tolkien, cât și a moralității relativiste moderne. Respinge ortodoxia modernă a "totul este întotdeauna nuanțe de gri" în favoarea afirmației în stil Tolkien/C.S. Lewis că binele și răul sunt reale și că alegerile pe care le faci definesc o persoană. Pe de altă parte, respinge viziunea clasică de "demonizare" asupra moralității, în care oricine este rău este rău pentru că s-a îndepărtat cu răutate, nechibzuit și egoist de lumina lui Dumnezeu în favoarea unei viziuni mult mai slabe: că un anumit rău este pur și simplu rău în propria sa natură. că a fost mereu rău, fără vina lui. Că răul este la fel de mult un copil al lui Dumnezeu pe cât este binele, și că, pentru toate acestea, calea de acțiune pe care trebuie să o urmezi în fața răului rămâne oricum neschimbată.