Chestia cu scrisul este că nu poți să stai jos și să spui "și acum voi scrie un lucru bun" așa cum poți cu majoritatea lucrărilor. Sau cel puțin, așa este pentru mine. Când lucram la o galerie de artă, eram programator sau predam ateliere de scriere, puteam mereu să mă implic și să progresez. Dar cu scrisul, simt mai degrabă că sunt angajat de cel mai imprevizibil șef din lume și nu știu niciodată când voi primi sarcinile pe care trebuie să le termin pentru a-mi plăti facturile. Singurul lucru pe care îl pot face este să spun: citește lucruri bune, ia notițe, poartă conversații, mă așez constant în fiecare zi și apoi aștept nervos să sosească un text.