Regizorul american David Lynch a spus de mai multe ori că clasicul film noir al lui Billy Wilder, "Sunset Boulevard" (1950), este unul dintre filmele care i-au modelat viziunea artistică mai mult decât oricare altele. Când a spus: "Vreau un vis când merg la film. Sunset Boulevard are acea lume a visului pentru mine", nu doar îl lăuda pe Billy Wilder — descria fundația propriului său cinema. În lumea lui Wilder, Lynch a găsit acel spațiu suspendat între realitate și viziune care avea să-i definească filmele: un Hollywood în decădere, atmosfere hipnotice, personaje prinse în propriile iluzii și, mai presus de toate, acel "sentiment de vis" care alunecă constant în coșmaruri. Este imposibil să nu vezi ecourile "Sunset Boulevard" din Mulholland Drive: același contrast între farmec și întuneric, între promisiunea de aur a Hollywood-ului și umbrele sale. Pentru Lynch, Wilder deja deschisese ușa către o dimensiune onirică, tulburătoare — pur și simplu a împins-o mai departe. Revizionarea "Sunset Boulevard" prin ochii lui Lynch dezvăluie cât de profund a influențat filmul o întreagă generație de regizori care au transformat visele în cinema, iar cinematografia în vis.