Când am scris, ca biograf al lui Trump, că Premiul Nobel pentru Pace a fost probabil un factor în decizia lui Trump de a susține un regim represiv în Venezuela în locul guvernului său ales democratic, unii au considerat că exagerez. Nu, el e atât de rău. Îl numesc monstru, în mod conștient.

De aceea îi ignor pe cei care nu l-au studiat profesional pe Trump când încearcă să controleze care dintre izbucnirile sale excentrice sunt relevante și care nu. Ni s-a spus că încurcătura cu Premiul Nobel pentru Pace era o distragere. Dar acum venezuelenii vor suferi mulți ani din cauza asta.

Nu știu cum altfel să spun asta: fiecare biograf al lui Donald Trump înțelege că nu-i pasă de suferința umană. Niciun pic. Nici în Statele Unite, nici în altă parte. Nici în rândul copiilor, nici printre animale. Este, *jurnalistic vorbind*, un monstru adevărat.

Lumea afacerilor, politică și juridică știa că Trump este un monstru cu decenii în urmă — și l-au lăsat să devină puternic oricum. Când i s-a spus în mod repetat că cei Cinci din Central Park sunt nevinovați, a spus totuși public că vrea să fie uciși. De ce? Ca să nu trebuiască să recunoască că greșește.