Nu poți să nu participi la coafuri. Este 100% adevărat, mai ales dacă ești chel. Îmi amintesc că am vorbit cu cineva care a spus că "nu-i mai pasă de păr". Faptul că erau cheli îi elibera de tot acest lucru. Se întrebau de ce cineva s-ar gândi la păr. Dar tot ce îmi trecea prin minte era următorul lucru: De ce această lungime de ras asta? De ce să fii bărbierit în loc de barbă de bărbie? De ce nu ai pălărie azi, dar o șapcă ieri? Pentru că, chiar și fără să-ți pese, tot se ia o decizie. Alegerea de a-ți rade capul, de a-l lăsa să crească ușor, de a menține un vâlfet scurt, de a-ți lăsa barba să o echilibrezi, toate acestea sunt alegeri estetice. Ei comunică confort, încredere, identitate, practicitate, chiar și sfidare. Așa că, indiferent cât de mult simți că ai renunțat la coafură, nu ai făcut-o. Decizia de a rămâne chel este o coafură. Decizia de a nu face nimic rămâne încă o alegere. Întotdeauna spui ceva, chiar și când crezi că nu spui nimic.