Ajunul Crăciunului, 1776. Un râu înghețat. O armată obosită. Și o credință neclintită în cauza lor și în convingerile care îi uneau. Era Crăciunul, sărbătoarea lui Emmanuel: Dumnezeu cu noi. Cu milenii în urmă, în cea mai întunecată oră a omenirii, Dumnezeu și-a unit creația ca carne și sânge. Și în acea noapte rece din 1776, un popor care se lupta a crezut că El era din nou aproape. Fondatorii noștri au vorbit deschis despre acest adevăr. Benjamin Franklin a reamintit Convenției Constituționale: "Dumnezeu guvernează în treburile oamenilor." Știau că această națiune nu s-a născut din întâmplare, ci din Providență. Providența lui Dumnezeu a condus o armată disperată peste Delaware. Providența lui Dumnezeu care a purtat o Republică fragilă prin revoluție, război și încercare. Și este providența lui Dumnezeu cea care ne-a adus aici astăzi, aproape 250 de ani mai târziu. Crăciunul ne amintește că libertatea, la fel ca credința, necesită sacrificiu. Acea speranță nu se naște în confort, ci în curaj. John Adams ne-a avertizat direct: "Constituția noastră a fost făcută doar pentru un popor moral și religios." Libertatea nu poate supraviețui fără umilință înaintea lui Dumnezeu. Acum sarcina este a noastră. Să ducem această moștenire mai departe — nu pentru propria noastră laudă, ci pentru generațiile încă nenăscute. Să apere libertatea cu recunoștință, hotărâre și credință. Să-și amintească, așa cum au făcut în acea Ajun de Crăciun, că Dumnezeu este cu noi și că, odată cu El, toate lucrurile sunt posibile. Încă 250 de ani încep acum.