Economia Rusiei s-a transformat într-un sistem militarizat, "cu două trepte", în care complexul militar-industrial și chiriile de război susțin creșterea prin epuizarea resurselor din sectorul privat și din industriile civile obișnuite. Economia rusă și regiunile rusești sunt menținute pe linia de plutire datorită războiului și achizițiilor de stat, în timp ce sectorul civil și majoritatea regiunilor alunecă în stagnare. Creșterea veniturilor și a ocupării forței de muncă sunt, în esență, o bulă umflată de cheltuielile federale și de lipsa forței de muncă, iar până în 2026 bugetele regionale riscă să cadă în roșu – ceea ce înseamnă că încheierea războiului fără o restructurare profundă va declanșa aproape sigur un nou colaps economic sever. Reformele și schimbările structurale necesare pentru a scăpa din această capcană sunt politic inaccesibile pentru Kremlin. Ca urmare, scopul regimului nu este să prevină o criză, ci să prevină o prăbușire: ▪️ prelungirea modului "nici război, nici pace" în interiorul țării cât mai mult posibil, menținând cheltuielile militare ridicate; ▪️ intensificarea redistribuției manuale a resurselor în favoarea sectorului de apărare și a regiunilor "loiale"; ▪️ să mascheze deteriorarea nivelului de trai cu statistici și propagandă; ▪️ să se bazeze pe scheme gri de export și pe reducerea parțială a sancțiunilor fără a schimba direcția. În acest context, interesul Moscovei pentru "negocierile de pace" nu este o încercare de a pune capăt războiului, ci un efort de a obține o pauză favorabilă: să înghețe frontul și cuceririle sale teritoriale, să obțină o ușurare parțială a sancțiunilor și să câștige timp pentru a prelungi criza inevitabilă într-o stagnare lungă și gestionată a economiei din timpul războiului.