Se vorbește mult pe partea de politici despre companiile care fac unele "sacrificii" pentru patriotism față de China (vezi nvidia). Sunt de acord, dar ... cum te poți aștepta ca oamenii să uite motivul profitului când intelectualitatea ne spune de zeci de ani că nu există nimic bun în civilizația occidentală?

Politica ajunge într-un context cultural. Patriotismul a fost golit din sensul său, denigrat ca fiind obtuz, retrograd și chiar problematic. Cum am putea să o cerem când am pierdut voința de a o afirma?

Simt că am pierdut tocmai registrul care ne-a permis să vorbim despre asta. Chiar și atunci, Lăcomia învinge multe, mai principiale, idealuri. Dar serios: cum ne putem aștepta ca un concept atât de slab, atât de atacat să învingă Lăcomia?