"Și în acel moment Sherman a făcut teribila descoperire pe care oamenii o fac despre tații lor mai devreme sau mai târziu. Pentru prima dată a realizat că omul din fața lui nu era un tată îmbătrânit, ci un băiat, un băiat asemănător cu el, un băiat care a crescut și a avut propriul său copil și, cât a putut, din simțul datoriei și, poate, din dragoste, a adoptat un rol numit A fi Tată, ca copilul său să aibă ceva mitic și infinit de important: un Protector, care să țină sub control toate posibilitățile haotice și catastrofale ale vieții. Și acum acel băiat, acel actor bun, îmbătrânise, fragil și obosit, mai obosit ca niciodată la gândul de a încerca să ridice armura Protectorului înapoi pe umăr, acum, atât de departe." --Focul de tabără al vanităților, Tom Wolfe