"Astăzi am trăit un moment care m-a pus pe gânduri. L-am întâlnit pe @TateTheTalisman în curtea Schitului Dârvari. Nu acesta a fost însă lucrul cel mai puternic, ci reacția părintelui stareț Arsenie: în clipa în care l-a văzut, l-a îmbrățișat. Simplu. Firesc. Fără ezitare. După slujbă, părintele s-a oprit și l-a întrebat dacă mai stă. Când Tristan și prietenul lui (care vorbea română) au spus că urmează să plece, răspunsul a fost unul neașteptat: „Mai stați jumătate de oră.” Nu ca o formalitate. Ca o invitație. Părintele Arsenie este un preot rar: profund ancorat în realitate, contemporan, cu predici vii, directe, pe înțelesul tuturor. Slujește cu o dedicare autentică pentru oameni, pentru iubirea față de aproapele, pentru Hristos, pentru Biserică și pentru creștinism. Faptul că a dorit să stea de vorbă cu Tristan spune, în sine, ceva. Nu îl cunosc îndeaproape nici pe Tristan Tate, nici pe părintele Arsenie. Știu însă ce am văzut. Și mai știu că Tristan a stat la întreaga slujbă — de dimineață până la final, în jurul orei 13:00. Personal, astăzi i-am cerut părintelui Arsenie o îmbrățișare. Mi-a oferit-o cu multă căldură și, glumind, mi-a spus că „ține doar o săptămână” și că i-ar plăcea să ne revedem duminica viitoare. Gesturile mici spun uneori mai mult decât discursurile mari. Imaginea aceasta — un om controversat, un preot profund și o biserică plină — îmi spune multe. Despre oameni. Despre credință. Despre cât de simplu este să judecăm de la distanță și cât de complicată este realitatea atunci când o trăiești. Nu apăr pe nimeni. Nu condamn pe nimeni. Nu emit verdicte. Doar pun o întrebare: Ce ne spune, de fapt, această imagine despre noi, despre credință și despre felul în care funcționează opinia publică?" Costin Dendea FB