În întreaga lume occidentală, fiii și fiicele Europei sunt înlocuiți în pământurile pe care strămoșii lor le-au sculptat din sălbăticie și au fost securizate prin generații de lupte. Orașele modelate de truda și geniul lor vorbesc acum în limbi străine și se închină în fața zeilor extratereștri. Noi, moștenitorii lor, legați de datoria sacră de a duce mai departe moștenirea lor în cinstea celor care au venit înainte și a celor ce vor veni, ne aflăm acum exilați în propriile noastre națiuni, demonizați și trădați. Am devenit străini într-un ținut străin. Vechea structură a Occidentului, odinioară o unitate vie a spiritului clasic și a obiceiurilor ancestrale, s-a destrămat. Ceea ce rămâne este o epocă fără centru, suspendată între ruinele a ceea ce a fost și contururile vagi ale a ceea ce ar putea fi încă. Pentru a inversa acest declin, este necesară o transfigurare totală a civilizației occidentale. Trebuie să schimbăm modul în care gândim înainte să putem schimba lumea în care trăim. Legea trebuie să exprime ordinea naturală a justiției. Cetățenia trebuie să întruchipeze legătura vie de rudenie și datorie. Economia trebuie să susțină viața și continuitatea oamenilor, servind drept instrument al înălțării lor, nu al sclaviei lor. În cele din urmă, trebuie să ne întoarcem la ordinea naturală, care cere anihilarea a tot ceea ce ne abstrage și ne desparte de realitate, pentru că realitatea nu este doar biologică și organică, ci și reflectarea unui principiu superior care dă vieții forma și direcția sa. A trăi în acord cu natura înseamnă a participa în acea ordine, în timp ce te străduiești spre ceea ce o transcende. Doar printr-o astfel de trezire a minții și structurii Occidentul își poate recăpăta puterea și își poate aminti ce a fost menit să devină.