Să pretinzi că cineva "te omoară" pentru că nu te lasă să trăiești din munca lui este strigătul de luptă al parazitului care nega. Nimeni nu te omoară refuzând să fii exploatat. Nimeni nu-ți datorează existența. Supraviețuirea nu îți oferă o garanție morală asupra timpului, efortului sau câștigurilor altcuiva. Această mentalitate necesită redefinirea independenței ca cruzime și dependența ca dreptate. Odată ce accepți această premisă, furtul devine compasiune, iar productivitatea devine opresiune. Asta nu e seriozitate morală. Este un sentiment de drept deghizat în victimă.