Unul dintre riscurile de a avea un public mare, despre care nimeni nu-ți spune dinainte, este că indiferent ce faci sau spui, vei enerva pe cineva. Dacă ai o opinie politică controversată, există cineva în publicul tău care o va urî. Dacă critici orice grup, există cineva în audiența ta care o va lua personal. Dacă te plângi de idiotul ăla care și-a adus pitbull-ul la Costco și acesta a atacat un copil mic și i-a mușcat mâna, există cineva în audiența ta care urăște copiii și iubește pitbullii, și crede că ocazional o mână de copil mic este un preț corect de plătit. Dacă spui că-ți plac clătitele, @waffleguy57585859 va scrie un răspuns furios și va anunța lumii că nu mai urmărește și te blochează. Singura modalitate prin care poți evita să primești mesaje furioase în mod regulat despre cum l-ai trădat personal pe necunoscut, fiind un om real cu opinii, în loc de exact ce și-a imaginat el în minte, este să devii echivalentul uman al muzicii de lift... fadă, de necontestat, complet plictisitor și lipsit de orice autenticitate sau sinceritate. Atunci nu mai ai deloc public. Singurul remediu real este pielea groasă, care poate fi mai greu de dezvoltat decât ai crede. Nu este întotdeauna ușor să schimbi direcția și să-ți amintești că cel care ți-a lăudat munca îți iubește munca, nu pe tine. Desigur, vei face prieteni adevărați pe parcurs, oameni cărora le place munca ta ȘI pe tine, dar numărul acestora este limitat la numărul de persoane cu care poți interacționa efectiv. Pentru restul, trebuie doar să realizezi că nu poți mulțumi pe toată lumea, și e în regulă dacă unii oameni ies din public. Asta e pur și simplu natura umană. Atâta timp cât suficient de mulți oameni apreciază ce faci pentru a justifica mai mult, faci ceva bine.