Soarele a explodat într-o frenezie dramatică de activitate pe parcursul 1-2 februarie 2026, determinată de apariția explozivă a regiunii masive de pete solare AR4366! Această regiune activă uriașă — acum de aproape 10 ori mai lată decât Pământul — a apărut în câmpul vizual pe brațul estic și s-a transformat rapid într-o centrală magnetică haotică cu o configurație complexă de clasă delta. Rezultatul? Un bombardament neîntrerupt de explozii, transformând Soarele într-o adevărată "fabrică de flare". Momente cheie din ultimele ~24-48 de ore: AR4366 a lansat cel puțin 26 de rachete într-un singur interval de 24 de ore, inclusiv 5 puternice rachete X-class (cea mai puternică categorie). Evenimentul remarcabil: O erupție imensă X8.1 (care a atins vârful în jurul orei 23:44–23:57 UTC pe 1 februarie, sau în jurul orei 18:57 ET), marcând una dintre cele mai intense erupții solare ale Ciclului Solar 25 de până acum — clasându-se ca a treia cea mai puternică din acest ciclu și cea mai mare din 2026 până în prezent. (Unele rapoarte menționează mici variații precum X8.3 din cauza nuanțelor de măsurare, dar X8.1/X8-class este citat constant ca vârf.) Această explozie monstruoasă a declanșat o pană radio puternică la nivel R3 pe partea luminată de soare a Pământului, afectând în special comunicațiile de înaltă frecvență (HF) în regiunea Pacificului, inclusiv estul Australiei, Noii Zeelande și utilizatorii aviației/maritime. Radiațiile UV extreme au ionizat atmosfera superioară, cauzând absorbția prelungită a semnalului sub 20 MHz. Pregătirea anterioară: O secvență epică, de ore întregi, cu trei explozii, devreme pe 1 februarie (M7–X1–M6), a sugerat instabilitatea care se forma. Focuri de artificii ulterioare: Au urmat rapid explozii suplimentare de clasa X, inclusiv X2.8, X2.9, X1.5, X1.7 și alte activități de clasa M care au continuat până pe 2 februarie. Ejecțiile de masă coronală (CME) au fost asociate cu unele dintre aceste erupții (posibil multiple provenite din X8.1 și evenimente apropiate). Modelările timpurii sugerează că o componentă de alunecare sau parțial orientată spre Pământ ar putea apărea în jurul datei 4-5 februarie, ceea ce ar putea declanșa o activitate geomagnetică minoră spre moderată (Kp 5-6) și o posibilitate pentru aurore la latitudini mai mari — deși nu se așteaptă să fie extremă. Observatorul de Dinamică Solară (SDO) al NASA a surprins imagini uimitoare ale acestor evenimente, arătând fulgere puternice și material ejectat în lungimi de undă ultraviolete extreme. Rămâneți vigilenți—această regiune rămâne orientată spre Pământ și extrem de instabilă, meteorologii așteptând o activitate continuă ridicată, iar în zilele următoare mai multe erupții de clasă M și X pot fi posibile! Imagini și actualizări prin NASA/SDO, NOAA/SWPC, LMSAL,