Calculul cuantic este fascinant și puternic, folosind principii mecanice cuantice, de exemplu suprapunerea, încurcătura și interferența, pentru a rezolva probleme pe care niciun calculator clasic nu le-ar putea rezolva. Dar există ceva ce un calculator clasic poate face și un procesor cuantic nu poate: CTRL-C CTRL-V

Teorema fără clonare spune că nu poți copia o stare cuantică necunoscută arbitrară fără a o perturba. Aceasta rupe o mulțime de trucuri clasice pe care ne bazăm tot timpul, la toate nivelurile calculatoarelor clasice: - Starea copierii → operează asupra copierii - Semnale de dispersare - Rezultate intermediare cache - Reîncercare prin duplicare

Pe scurt, conceptul nostru actual de RAM nu funcționează în paradigma calculului cuantic. Nu poți pur și simplu să "citești" o adresă de memorie fără să colapsezi potențial suprapunerea registrului de adresă sau a datelor în sine.

Cu alte cuvinte, "starea" în sensul clasic este o resursă infinită, deoarece poate fi copiată și folosită oriunde. Stările cuantice, pe de altă parte (inclusiv stările încurcate care alimentează algoritmul lui Shor), sunt practic *create* și apoi *consumate*

De fapt, această realitate creează una dintre cele mai mari bariere pentru un CRQC. În algoritmi ca cel al lui Shor, cea mai mare responsabilitate este cultivarea unui set specific de stări încurcate și teleportarea lor în circuit, totul într-un mod tolerant la defecte.

Având în vedere acest fapt, stadiul actual al progresului în cuantică realizat în ultimul an a fost extraordinar. Calculul cuantic reprezintă frontiera în multe discipline: teoria informației, informatică, fizică și inginerie. Realizarea unui computer cuantic tolerant la defecte va reprezenta, astfel, una dintre cele mai importante descoperiri tehnologice pentru omenire