Punctul Orb al Umanității Ne supraestimăm raționalitatea pentru că o corelăm cu abilitatea noastră de a crea unelte. Ne urmărim cum producem complexitate și presupunem că mintea din spatele ei trebuie să fie clară, disciplinată și autoguvernată. Fabricarea uneltelor devine un proxy pentru controlul interior. Această corelație este greșită. Crearea uneltelor este o competență externă. Raționalitatea este o constrângere internă. Unul extinde puterea. Celălalt limitează abuzul de putere. Ia uneltele și ceea ce rămâne este un sistem biologic modelat de presiunile supraviețuirii. O mare parte din comportament este inițiată înainte să fie înțelesă. Acționăm inconștient, automat, emoțional, impulsiv, apoi narăm. Narațiunea creează coerență după fapt, iar coerența este confundată cu intenția. O minte poate fi strălucită la explicații, dar totuși este condusă de impuls. Scara transformă acest lucru într-o problemă civilizațională. Când statutul, frica, imitația și urmărirea recompenselor domină substratul uman, sistemele construite peste acel substrat amplifică aceleași forțe. Uneltele nu corectează operatorul, uneltele sporesc consecințele asupra operatorului. Dacă nu am fi atât de aroganți, am trata cunoașterea de sine, perspectiva și luciditatea ca pe primul strat de progres. ...