Adresele portofelelor au fost concepute pentru a răspunde la o singură întrebare: "Cine poate semna această tranzacție?" Agenții autonomi au nevoie de răspunsuri la mult mai mult decât atât.

O adresă de portofel este: • O singură cheie • Apatrizi • Fără context Poate muta fonduri — dar nu poate explica de ce, în numele cui sau în ce limite. Aceasta este o problemă pentru autonomie.

Când agenții folosesc doar adresele portofelului: • Permisiunile sunt totul sau nimic • Responsabilitatea nu este clară • Revocarea este complicată • Riscul este împins înapoi către oameni Așadar, oamenii rămân în cerc — iar autonomia dispare în liniște.

Identitatea agentului introduce structura: • Autoritate delegată • Permisiuni cu scop de aplicare • Sesiuni cu timp limitat • Istoric verificabil al acțiunilor Identitatea transformă "o cheie" într-un actor responsabil.

Kite tratează agenții ca pe niște participanți economici de primă clasă — nu doar ca pe portofelele cu scenarii atașate. Pentru că autonomia nu înseamnă să ții cheile. Este vorba despre cine este autorizat să acționeze, după ce reguli 🪁