Canalele de irigații cu pante abrupte au devenit capcane mortale accidentale pentru fauna sălbatică din întreaga lume, contribuind în tăcere la pierderi semnificative de biodiversitate. Aceste căi navigabile proiectate, esențiale pentru agricultură, au adesea ziduri netede de beton și căptușeli alunecoase care fac imposibilă evacuarea animalelor care caută apă. În Gran Chaco din Argentina — o regiune forestieră uscată cu mare biodiversitate — cercetătorii au documentat 207 vertebrate terestre înecate din 35 de specii de-a lungul unui singur canal de 250 km în doar șase luni, în perioada 2023-2024. Printre victime s-au numărat 38 de furnici uriași vulnerabili, alături de țestoase, pecarii și cerbi. Această criză ascunsă se extinde la nivel global, cu înecuri documentate ale faunei sălbatice în canale raportate în țări precum Spania (sute de mamifere în studii pe mai mulți ani), Mexic, Statele Unite (de exemplu, cerbi în sisteme precum Canalul All-American), Brazilia (lupi cu coamă și armadilli în canalele agrobusiness) și altele. În zonele aride și semiaride, unde animalele sunt atrase de aceste surse artificiale de apă, impacturile sunt deosebit de severe, agravând un proces subrecunoscut de "defaunație". Experții în conservare îndeamnă la acțiune imediată prin adaptări de infrastructură care să echilibreze nevoile agricole cu protecția faunei sălbatice. Soluțiile eficiente includ instalarea de rampe de evacuare sau scări, adăugarea de suprafețe texturate pentru aderență, acoperirea unor secțiuni din canale sau reproiectarea pereților cu pante mai blânde — măsuri dovedite în unele regiuni pentru a permite animalele prinse ieșire în siguranță fără a compromite debitul apei. [Bourscheit, A. (2025). "Mașini de ucis tăcute": Cum canalele de apă amenință fauna sălbatică din întreaga lume. Africa News]