A scrie cu detaliu și particularitate este o abilitate bazată pe multă lectură, conversație și experiență. Există, de asemenea, un echilibru între păstrarea unei narațiuni, fără a supraîncărca textul cu detalii care sunt pur și simplu plictisitoare. Vrei ca cititorul să experimenteze scena – dar dacă exagerezi, el se oprește. Îți voi da un exemplu. Thomas Mann a scris câteva romane bune. Dar Doktor Faustus este umbrit de scene în care petrece cel puțin cinci pagini descriind instrumente muzicale într-o cameră. E plictisitor. Și se face ca o "exhibare" – este o modalitate de a arăta oamenilor "uitați-vă cât de bine pot reda fiecare obiect fizic aici." Este important, dar necesită echilibru cu considerentele umane. Până acum, scrisul AI este copleșitor de plat, ca ceea ce văd pe un tabel de calcul. Sunt sigur că se va îmbunătăți. Dar observația cu adevărat ciudată – iluminarea bruscă – în proză care imită ceva în poezie? Nu am văzut asta până acum în AI. Sincer, sper să nu o văd niciodată.