Chiar nu pot înțelege cum a ajuns generația de mai sus aici. Am crescut idolatrizându-l pe David Bowie și prin el i-am descoperit pe Lou Reed și Iggy Pop. Am trăit punk și post-punk spargând normele de gen în public. Am urmărit cum Prince estompează masculinitatea și dorința. Am dansat pe Boy George. O veneram pe Grace Jones. Apoi a venit flamboyanța anilor '80, când androginia, excesul și auto-invenția erau sărbătorite. Manipularea genului nu era o amenințare. Era artă. Era libertatea. A fost tare. Deci cum a ajuns aceeași generație atât de ostilă față de oamenii care pur și simplu există în afara unor cutii rigide? Cum am trecut de la a celebra diferența la a ne teme de ea? Această reacție nu vine din cultură sau istorie. Vine din a uita cine eram și pentru ce am luptat. Nimic din toate acestea nu este nou. Treci peste asta.